Trădarea Femininului

photo eu

Cum a început povestea mea și a ta?

Am fost odată o fetiță, un suflet în această lume …

Am început să descoperim lumea prin realitatea maicii noaste și am iubit mult și necondiționat dăruirea ei, căci oricum ar fi fost, prezentă sau nu, am văzut-o perfectă, ne era totul, casă, hrană, mângâiere și protecție. Grijile și fricile ei au devenit subtil și ale noastre, am privit fără înțelegere rațională efortul și sacrificiul ei și am dezvoltat inconștient dorința de a-i ușura viața, de a fi cât mai aproape de ceea ce ar fi putut să îi aducă bucurie, sens și împlinire în rolul său de mamă. Uneori parcă am dorit să-i șoptim că nu este singură, că suntem noi acolo să-i ușurăm asumarea …

Așa ne-am sculptat, în funcție de chipul și asemănarea ei, am construit-o peste noi, peste esența noastră, pe care am închis-o adânc în noi, ca un sacrificiu ușor de făcut și lesne de înțeles. Tot astfel am ajuns să devenim paradoxul: „sunt tot ceea ce am văzut că o doboară pe mama, tot ce am spus că nu voi fi sau nu voi face vreodată cu mine și viața mea „. Vom încerca apoi, cu toată puterea să ascundem acest gând că am putea fi ca ea, ne este rușine să vedem chiar și pentru o clipă că ar putea fi adevărată această asemănare. Ne dăruim până la identificare, iar apoi negăm și respingem ceea ce am devenit.

S-a construit astfel un feminin străin de noi și în consecință o respingere tacită, ascunsă și grea. Efectele unei astfel de realități au generat în mod firesc o orientare către singurul spațiu care ne mai putea salva: masculinul. Încă mai umblăm în căutarea masculinului care să ne trezească la viață feminitatea, să ne redea tot ce am pierdut prin pierderea ei: protecție, mângâiere, iubire, stare de creativitate și completitudine.

Ușor, ușor am acceptat și consolidat această trădare a femininului esențial, fără să înțelegem că toate aspectele asimilate ca feminin ce nu ne reprezentau, nu sunt femininul nostru firesc, natural, ci un feminin la fel de străin purtat în aceeași măsură și de mamele noastre.

Când sufletul îți va transmite semne despre necesitatea unei schimbări în viața ta ca fiică, femeie, mama, să știi că, aspectul tău feminin încearcă să-ți vorbească despre o reconectare. Urmând această chemare, îți acorzi șansă imensă de a începe călătoria spre inima ta, spre esența a ceea ce ești și ai fost dintotdeauna, un spațiu al susținerii, protecției, mângâierii, vindecării și iubirii însăși.

Atunci, în deplinătatea și adevărul a ceea ce ești, vei fi vindecat deja tot ceea ce te-a oprit pe tine, pe mama ta, pe femeile din neamul tău și din toate timpurile să fie complete, libere, fericite.

Te vei întâlni pe tine așa cum poate nu te-ai mai știut vreodată, deși acest necunoscut este de fapt din totdeauna un știut, un familiar, și pe cât te poate speria la începutul călătoriei, pe atât te va atrage și îți va vorbi pe parcursul ei … căci în final te vei întoarce la ceea ce ai uitat pentru un timp că ai fost și ești: o ființă, un suflet care iubește mult și necondiționat, o radianță continuă ce se intensifică pe măsură ce se manifestă, fără nevoia de a-și mai condiționa strălucirea în funcție de cineva sau ceva.

Te vei experimenta și te vei bucura de realitatea esenței tale primordiale, într-un mod conștient, nelimitat, vei gusta cu mult curaj din prea plinul lui a fi! Din iubire,

Alice❤️

Ghidul în tău în dezvoltare personală și evoluție spirituală

Inițiator și ghid spiritual Trezirea Conștiinței Feminine Project/Academia de Feminitate

http://www.universeofalice.com 

Pentru mai multe informații rămâi conectat/ă la blog, poți accesa pagina de Facebook UniVers of Alice sau îmi poți scrie la contact: alinacorneliamihail@gmail.com & (0040) 726460166

Info evenimente viitoare:

Pășește pe Calea Iubirii, Sâmbătă, 13 Iunie, ora 10:00! Info participare în link -ul evenimentului: https://www.facebook.com/events/883536065485475/

Să ne regăsim cu bucurie!