Femeia și Luna, o relație sacră și unică

full-moon-woman-in-white-e1473784318275

Luna este lumina primordială a cerului pe timpul nopții, lumină ce strălucește peste întinderi în nopțile cu lună plină și se retrage din nou la misterul întunericului complet la luna nouă. Această enigmă veche a apariției, creșterii și dispariției constante, este un simbol vizibil al vieții, al morții și apoi al renașterii odată cu apariția lunii noi. Popoarele vechi au măsurat timpul după ciclul obișnuit al lunii, mai degrabă decât după ciclul soarelui. Chiar și solstițiile și echinocțiile au fost sărbătorite inițial după cea mai apropiată lună plină sau nouă.

Pentru aceia dintre noi care locuiesc în orașe mari, este greu să ne imaginăm că luna a fost odată sursa principală de lumină după apusul soarelui. Înainte de energie electrică și alte miracole moderne, oamenii din timpurile străvechi au urmat aceste indicii ale luminării, pregătindu-și recoltele sub lumina sa completă și îmbrățișând perioada de germinație, în timp ce se mișca prin faze de scădere.

Atunci, menstruația nu a fost privită ca un neplăcut, ci o emblemă a tinereții și a fertilității. Când s-a descoperit că ciclurile femeilor le reflectau pe cele ale Lunii, ele au fost venerate pentru această legătură divină. Au fost reprezentate ca zeițe ale Lunii și s-au închinat lor ca mame divine, protectori și văzători. Egiptenii și taoiștii au crezut că sângele menstrual ar putea crește puterea spirituală și au ritualizat acest lucru prin consumul său cu vin roșu. Grecii antici foloseau sângele menstrual pentru a fertiliza culturile și pentru a simboliza creșterea în timpul festivalurilor de primăvară. Femeile au fost considerate mai intuitive în timpul menstruației și au fost căutate pentru înțelepciune și îndrumare.

Toate acestea se întâmplau înainte ca patriarhatul să considere luna un simbol al fricii și să învețe femeile să se rușineze de ciclurile lor lunare. Cei de la putere au recunoscut că, pentru a subordona femeile noii ordini, trebuie, mai întâi să le întrerupă legătura cu sursa. Ei au promovat credința că femeile erau necurate și le-au alienat de societate. Femeilor nu li s-a permis să facă sex, să pregătească mâncare sau chiar să intre în biserici în timp ce sângerau.

Cuvintele precum „isterie” și „slăbiciune” reflectă această schimbare de gândire. Cel dintâi provine din latinul hystericus, adică „a uterului”. Această nebunie specifică femeii a fost considerată a fi provocată de o disfuncție a uterului și este motivul pentru care încă ne referim la eliminarea organelor reproductive ale femeilor ca la histerectomie. Menstruația a fost definită ca un episod lunar de nebunie, adus de fazele lunii. Acestea sunt doar două exemple care demonstrează modul în care femeile au fost învățate sistematic să devalorizeze propria lor intuiție, amintiți-vă de câte ori nu te-ai auzit spunând: „Nu sunt sigură dacă mă simt într-adevăr așa sau dacă e doar pentru că sunt în aceea perioadă a lunii”.

Când încercăm să vindecăm această deconectare, realizăm o mai mare sincronizare cu trupurile noastre și devine evident că ciclurile menstruale ale femeilor nu reflectă doar pe cele ale lunii, ci ale zilei, anotimpurilor și ale vieții însăși.

Continuă lectura „Femeia și Luna, o relație sacră și unică”