Gustul liber al Vieții

suv traveling on road near flatiron building
Fotografie de Helena Lopes pe Pexels.com

Într-un anumit moment, vine timpul să vă depășiți condiția, starea și obișnuințele!

Trebuie să ajungeți să deveniți epuizați de atâta dependență de suferință, generată de aceeași poveste obositoare, pe care ați repetat-o ani de zile.

Trebuie să încetați să învinovățiți provocările celorlalți sau circumstanțele de viață. Provocările voastre există pentru a vă ajuta să creșteți, nu pentru a vă menține jos. Sunteți doar o victimă a propriilor voastre limitări mentale.

Odată ce recunoașteți provocările, este bine să procesați emoțional furia, tristețea și teama.

Vine un moment, în care, persistând în mila de sine și îndreptându-vă degetul doar spre exterior, vă veți accentua durerea,  prin neglijarea responsabilității proprii.

Oamenii spun „aveți încredere în sentimentele voastre” și „mergeți cu fluxul”, dar acest lucru nu este întotdeauna un sfat bun. I-ați spune unui persoane dependente de alcool să „aibă încredere în sentimentele lui” atunci când are impulsul să bea și să-și bată soția? Desigur că nu. Este important să acceptați că sunteți dependenți de minciună, imaginându-vă că puteți vedea clar realitatea, și că aveți încredere în propria dumneavoastră gândire 100%.

În funcție de cât de repede doriți să vă transformați viața, este posibil să vă supuneți unui training de maturitate spirituală . Uneori iubirea de sine este o lovitură rapidă, ce te împinge înainte. Este posibil să aveți nevoie să postați motto-uri pe pereții dumneavoastră. Este posibil să fie necesar să setați alarma la 7 am în fiecare zi, cu un program de priorități pe care trebuie să-l realizați. Este posibil să trebuiască să recrutați ajutorul unui prieten sau a unui life coach. Este posibil să trebuiască să vă vindeți toate lucrurile, și să vă schimbați viața în întregime, pentru că aveți prea multe elemente de distragere a atenției în jurul dumneavoastră.

Să nu vă fie teamă să vă „reaprindeți” viața. Alegeți să trăiți intens și să faceți câteva „greșeli” decât să vă trăiți viața într-un ritm lent, în strălucirea jalnică a apatiei și regretului.

Mulțumesc!

Pentru mai multe informații rămâi conectat/ă la blog, poți accesa pagina de Facebook Universe of Alice sau îmi poți scrie la: alinacorneliamihail@gmail.com.

Cu multă dragoste, Alice❤️
Co-fondator și Instructor World of Wisdom & Spiritual Adventure & WOW Academy
Spiritual life coach
www.alinacorneliamihail.com
alinacorneliamihail@gmail.com
(0040) 726460166
https://theworldofwisdom.com/alice/

Inspirație Humberto Braga

Nu mai trăiesc eu ci Iubirea în mine!

gray and blue click pen on white notebook
Fotografie de samer daboul pe Pexels.com

De când mă țin minte am fost frământată de gândul la dragoste. Dragostea mi s-a descoperit măreață și gingașă în persoana mamei mele, așa că pot spune că m-am născut în dragoste și am fost însoțită de dragoste.

A nu mai fi iubită pentru mine înseamna a nu mai exista. În copilărie, când făceam vreo răutate, mama mă împingea un pic cu mâna și imi spunea *du-te de la mine, nu te mai iubesc!*. Cine poate spune ce trăiam eu atunci? Abia acum îmi dau seama că atunci mă pogoram în iad, în iadul inimii mele de copil. Atunci începea să-mi tremure buza și rămâneam blocată în fața mamei, cu mâinile în jos, cu pumnii strânși, până când îmi făcea semn să vin și mă lua în brațe. Atunci izbucneam în plâns. Și plângea și ea. Simțeam că moartea în care m-am cufundat prin refuzul mamei a încetat și mă întorceam la viață prin mărturisirea iubirii ei.

Dragostea pe care o revărsăm asupra oamenilor este ca o lumină care descoperă lucrurile aflate până atunci în întuneric. Prin iubire cunoaștem și vedem pe celălalt în adevărata lui lumina. Numai iubirea este văzătoare. Dacă cineva vrea să știe ce înseamnă să fii văzător în duh, trebuie să știe că aceasta înseamnă să iubești.

Când iubești, până într-atât te dăruiești, până într-atât dorești să intri în voia celui iubit, încât ajungi să te identifici în gândurile lui, să-l retrăiești în propria inimă, în propriul trup, în propria răsuflare, încât cel iubit dintr-odată ți se descoperă, în întregimea sa, în tine însuți, ca tine însuți.

Iubirea se îmbracă în cel iubit ca într-o haină. Aceasta este starea din care Apostolul Pavel a putut să zică: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos în mine!

Nu mai trăiesc eu ci Iubirea în mine!

Cu iubire,

Alice❤️

Urmărește și pagina de Facebook Universe of Alice sau scrie-mi la   alinacorneliamihail@gmail.com