Spiritualitatea în zilele noastre

shutterstock_1001

În aceste zile, se pare că o mulțime de oameni folosesc cuvântul spiritualitate, mai ales atunci când se uită la generațiile mai tinere. De câte ori am început să auzim oameni spunând: „Nu sunt religios, sunt spiritual.”

Într-adevăr, realitatea începe să ne arate că generația tânără are mai puțin atașament față de religie decât generația bunicilor săi. Interesant este însă că tânăra generație simte la fel de puternic o dorință sau un sentiment de pace spirituală, de bunăstare și recunoștință.

Ce înseamnă cu adevărat spiritualitatea atunci? Dicționarul definește termenul drept „calitatea de a fi preocupat de spiritul sau sufletul uman, spre deosebire de lucrurile materiale sau fizice.”

Desigur, spiritualitatea va avea diferite semnificații pentru fiecare persoană în parte. Poate că spiritualitatea însemnă să privim o imagine mai mare, de ansamblu și să punem întrebări mai profunde despre viață: Care este scopul meu? Cum pot servi un bine mai mare? Cum pot atinge pacea interioară? Cum pot depăși emoțiile și obstacolele negative?

Se poate privi spiritualitatea și ca pe un vârf de munte în care fiecare persoană urmează o cale diferită spre vârf, dar toate ajung la aceeași destinație?

În timp ce milioane de oameni găsesc în continuare răspunsuri la cele mai dificile întrebări ale vieții prin legea religioasă tradițională și rugăciunea, alții au adoptat noi abordări, îmbinând obiceiurile spirituale antice din diferite credințe la stilurile lor moderne de viață. Pe măsură ce comunitățile globale interacționează tot mai mult între ele, apar practici noi, dând naștere unui amestec frumos de spiritualitate din întreaga lume.

Găsirea răspunsurilor la întrebări profunde nu este o sarcină ușoară. Practicile spirituale zilnice ar putea să nu ne ofere explicațiile pe care le dorim astăzi, chiar acum sau în întregime. Cu toate acestea, practica spirituală zilnică are multe beneficii pozitive pentru sănătate și bunăstare. Ritualurile mici, cotidiene, pot aduce confort, crearea unor obiceiuri de viață mai bune și pot stabili intenții pozitive, în același timp pot conduce la descoperirea lentă a unui scop mai profund.

Te invit astfel să îți deschizi mintea și inima spre o astfel de lume și darurile ei. Comunitatea sufletească nu este ceva nou, este doar ceva uitat …

Unul dintre motivele pentru care spiritualitatea poate avea atât de multe efecte pozitive este pentru că tinde să reunească mai mulți oameni care se susțin reciproc. Acest lucru se poate dovedi deosebit de puternic într-o epocă în care există din ce în ce mai multă izolare și deconectare. Deci, cum se încadrează aceasta într-o practică zilnică?

Urmărește și interacționează cu subiectele, materialele postate pe acest blog sau pe pagina de Facebook Universe of Alice, participă dacă simți la oricare din evenimentele online sau live propuse (evenimentele le poți găsi în secțiunea din acest blog denumită evenimente publice), scrie-mi dacă ai întrebări sau căutări sufletești.

Probabil că vei găsi persoane cu preocupări și căutări similare cu ale tale cu care să-ți împărtășești valorile și care te pot ajuta să te se simți mai conectat/ă social.

Îți mulțumesc pentru interesul tău  și te aștept cu drag alături de noi!

Cu drag, Alice❤️

Ghidul în tău în dezvoltare personală și evoluție spirituală

Înițiator Proiect Trezirea Conștiinței Feminine

Academia de Feminitate

http://www.universeofalice.com 

Facebook page: Universe of Alice

alinacorneliamihail@gmail.com

(0040) 726460166

Există un bine în această încetinire

shutterstock_18

Nimic nu durează la nesfârșit …

Un adevăr ce uneori aduce în noi ușurare și în același timp un adevăr ce aduce în noi teamă.

Copii fiind, am întâlnit lumea, oamenii așa cum ei ni s-au arătat. Uneori puternici, blânzi, generoși, alteori neputincioși, speriați, fugari … Fără să ne propunem în vreun fel conștient, am împrumutat modelele lor, am crezut în ceea ce ei ne-au spus și am nutrit speranța că vom fi bine. Am devenit ce ne-a atras la ei și ce-am respins din comportamentul lor. Esențial însă este faptul că, ei au devenit modelele noastre!

Ce aflăm astăzi este că nu știm cine suntem fără ei … că lipsa unui reper adâncește o prăpastie în noi, că dincolo de oameni și lume există un „nimic” al nostru, propriu, ce ne sperie prin necunoașterea sa.

Când lumea s-a oprit în loc, când ai noștri sunt mai departe de noi, ne-am rămas noi nouă, așa cum ne-a fost teamă să ne descoperim până acum.

Există un bine în această încetinire … există o șansă la tăcere, la solitudine, la o călătorie ce am tot amânat-o, la o întâlnire ce ne-a dat mereu fiori: întâlnirea cu noi. Nu avem garanții  cu privire la rezultat, dar trebuie să fie cumva întâlnirea ce ne va elibera de cea mai teribilă frică, frica de separare. Până la urmă, frica de moarte este frică de separare.

Am spus deseori că momentul pierderii unei persoane foarte dragi m-a făcut să caut și mai aprig răspunsuri, să mă arunc nebunește în căutarea sensului vieții, să știu … De fapt pierderea ei mi-a reflectat pierderea mea, pierderea de sine. Atunci mi-a fost greu să o văd, a mai fost nevoie de timp, de un pic de fugă, de o altă agățare de lume și de oameni pentru a strânge un pic de putere. Astăzi însă nu mai fug, și pare că fiecare, și noi toți ne unim în același demers: găsirea de sine ca individualități și ca întreg.

Să te găsești pe tine cu tine, iată lucrarea unui Întreg Univers! Iată conspirația generoasă a Divinității și arta Sa.

woman looking out while sitting inside the car
Fotografie de Andrea Piacquadio pe Pexels.com

Nimic nu durează la nesfârșit … și această realitate va trece, dar cât este cu tine, dacă poți, nu fugi! Încetinește și primește darul ei: întâlnirea cu tine!

Dacă această întâlnire îți va părea dificilă sau ți-ar fi mai ușor să nu fii singur/ă, scrie-mi, împreună vom știi să o privim mai bine!

Cu drag, Alice❤️

Ghidul în tău în dezvoltare personală și evoluție spirituală

Inițiator Proiect Trezirea Conștiinței Feminine

Academia de Feminitate

http://www.universeofalice.com 

Facebook page: Universe of Alice

alinacorneliamihail@gmail.com

(0040) 726460166

 

 

Când ne privim în oglindă …

in the mirror

Se pare că oglinda nu a reprezentat din totdeauna ceea ce este astăzi. Era doar un obiect obișnuit, rudimentar, din metal șlefuit, care nu îndemna nicidecum la contemplarea de sine.

Ea a început să se răspândească prin locuințe pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea. De atunci oglinda și avatarurile sale (fotografiile și rețelele de socializare) sunt peste tot cu noi și ne provoacă la a ne asigura o imagine agreabilă.

Privitul în oglindă însă, poate reprezenta și obiectul unei experiențe existențiale mult mai interesante și profunde, decât simpla verificarea a imaginii proprii.

Privindu-ne în oglindă avem ocazia să ne întâlnim cu noi înșine, să observăm în liniște posibilele conexiuni între esență și aparență; cumva, ni se dă șansa să gustăm din experiența ieșirii din corp.

A te privi în oglindă înseamnă a te vedea așa cum te văd ceilalți, înseamnă a observa un corp viu, mobil, reactiv, astfel, contemplarea prelungită a corpului îți va activa viața interioară mult mai mult decât considerațiile estetice, pentru care de obicei folosim oglinda în ziua de azi.

Vă propun, prin urmare, să ne oprim pe îndelete în fața oglinzii, pentru a face un experiment psihologic: mai întâi lăsăm să se epuizeze toate mecanismele mentale, știți voi … „oh, am mai îmbătrânit” sau „încep să se vadă niște riduri” „hm … nu mai am ochii umflați” sau aplecare de cap, zâmbit, încruntare a sprâncenelor și alte astfel de grimase sociale. Apoi, ne privim îndelung, spunându-ne repetat: „…Eu sunt … Da … Eu sunt …”

Nu după foarte mult timp, se va produce un fel de disociere între acest „Eu sunt” și imaginea voastră în oglindă. Ca și atunci când repeți cuvântul ciocolată de mai multe ori și apare situația stranie de disociere între cuvânt și obiectul pe care îl desemnează.

De ce acest cuvânt și nu altul? Apar tot felul de întrebări și sentimente amestecate în fața imaginii de sine reflectate: de ce am acest corp? de ce se asociază trăsăturile lui cu identitatea mea? ce se crede sau spune oare despre mine din perspectiva imaginii mele? de ce sunt atât de importante trăsăturile copului meu pentru mine și pentru cei din jur?Oare fața mea reflectă ceea ce sunt?

Și la urma urmei contează chiar atât de mult toate acestea?

Poate vă amintiți de mitul lui Narcis …

Cum am putea face oare ca statutul nostru de animal social, preocupat să fie iubit și acceptat de ceilalți, să nu se transforme într-un animal narcisic, convinși fiind că imaginea noastră are o importanță capitală pentru a ajunge să fim iubiți?

Uitați-vă puțin în oglindă: în jurul feței voastre începe tot restul lumii … A venit momentul să revenim cu adevărat în lume și să pătrundem în ea!

Woman Looking at Reflection

Cu drag, Alice❤️

Ghidul în tău în dezvoltare personală și evoluție spirituală

Înițiator Proiect Trezirea Conștiinței Feminine

Academia de Feminitate

http://www.universeofalice.com

alinacorneliamihail@gmail.com

(0040) 726460166

Te aștept la un workshop minunat despre: Regăsirea Feminității Autentice! SIBIU, 21 Martie 2020. Informații despre cum să participi aici: https://www.facebook.com/events/201542837705010/

Să ne revedem cu bucurie!

Introspecția

INTROSPECȚIA

Introspecția este un demers voluntar care presupune să privim în noi înșine, să devenim conștienți de gândurile, emoțiile, impulsurile ce ne populează peisajul interior la un moment dat și care ne influențează. Uneori această acțiune pare să fi căzut în desuetudine: cine mai are timp astăzi pentru introspecție? Cine mai face astăzi acest efort de ascultare și înțelegere a sinelui? Probabil că odată pe săptămână sau lună, când ne facem timp să mergem la un workshop sau la o consultație terapeutică, dar, este puțin pentru o vizită în sinele propriu.

Poeții și gânditorii au simțit acest pericol încă de la începutul secolului XIX, odată cu apariția societății de consum: „noile condiții îl vor smulge pe om din orice fel de reculegere” S. Zweig sau Nietzsche „toate instituțiile înființate de om sunt menite să îi împiedice pe oameni să-și simtă viața, ca urmare a faptului că le împrăștie gândurile în toate părțile”.

Să ne oprim un pic!

Societatea te vrea acțional, pentru că are nevoie de tine să funcționezi, să produci, culpabilizându-ți perioadele de inacțiune, și îți va cere să cumperi, să consumi. Prin urmare, societatea nu va face absolut nimic care să ne încurajeze spre introspecție.

Depinde doar de tine, de noi, de câte ori pe zi, singuri, putem decide să ne oprim din orice activitate, să ne angajăm cu toate forțele în non-acțiune, în acest sol fertil al vieții noastre interioare, să reflectăm la ceea ce se petrece în noi.

Apoi, este nevoie de răbdare!

Viața interioară nu este întotdeauna calmă și clară. Simțirile, gândurile, trăirile noastre sunt într-o continuă mișcare, sunt un tumult în  care se încurcă esențialul cu superficialul. e inutil să ne așteptăm să avem o revelație sau să descoperim ceva încă de prima dată când aruncăm o privire în noi. La început vom vedea dezordine și confuzie. Este nevoie să rămânem mai multă vreme acolo; să ne obișnuim, ca atunci când intrăm într-o pivniță întunecată sau într-un pod neluminat. Să stăm în acel loc, să respirăm, să observăm, să nu ne grăbim:

Când a fost ultima dată când ți-ai permis să nu faci nimic?

Pășește spre un spațiu de libertate!

Poate te întrebi, fiind o persoană foarte activă de ce să explorezi interioaritatea? De ce nu?

Persoanele care preferă acțiunea, gândirea centrată doar pe scopuri ce trebuie atinse, când obosesc se lasă atrași în tot felul de distrageri. Acest mod de viață este unul foarte bun dacă vrei să devii sclavul propriei persoane (al propriului trecut și obiceiuri) sau sclavul mediului înconjurător (cu toate manipulările sale).

Pentru cei ce preferă și aleg libertatea, introspecția este un act ce le statuează umanitatea și nivelul de integritate. Este actul de conștiință ce îi transformă din consumatori docili și din simpli muncitori eficienți în ființe umane pline de mirări și visuri …

Cu drag, Alice❤️ Ghidul în tău în dezvoltare personală și evoluție spirituală
Înițiator Proiect Trezirea Conștiinței Feminine

Academia de Feminitate

http://www.universeofalice.com
alinacorneliamihail@gmail.com
(0040) 726460166

Vindecarea traumei

shutterstock_6

Știai că de fiecare dată când vorbești despre o rană sau o traumă nevindecată, o reactivezi în corpurile tale emoționale, spirituale și fizice? Pe măsură ce vorbești sau chiar te gândești la o problemă veche, o trăiești ca în cazul în care se întâmplă chiar acum. Din moment ce mintea ta subconștientă nu cunoaște diferența dintre experiența actuală și memoria trecută, pentru toate intențiile și scopurile, trauma sau experiența negativă se întâmplă acum.

Când reactivezi amintiri dureroase vechi, gândurile, cuvintele și emoțiile tale. creează o energie karmică negativă pe care o proiectezi în mod necunoscut în viitorul tău. Această energie karmică se manifestă în experiențe mai dureroase, similare cu problema inițială. Cu alte cuvinte, atunci când problemele apar fără a fi rezolvate, se dezvoltă o buclă sau un model karmic.

De fiecare dată când acest model karmic se manifestă în situații de viață reală, re-experimentezi rana inițială și rănile actuale simultan. Când se întâmplă acest lucru, este o șansă puternică de a vindeca rana trecută prin vindecarea celei actuale.

Din nefericire, atunci când o problemă este reactivată, în loc să o folosim ca o oportunitate de vindecare, mulți dintre noi răspund prin fuga sau inhibarea rănilor folosind alimente, tutun, alcool, internet, Facebook, TV și o lungă listă de alte distrageri.

Problemele netratate sunt stocate în organism până când le eliberăm. Organismul este ca un depozit pentru rănile emoționale, dar are nevoie de curățare, mai ales dacă problemele sunt acumulate pentru perioade lungi de timp. Stocarea rănilor în organism în cele din urmă slăbește corpul și generează boala, provocând în final depresie, oboseală, stres și creșterea în greutate. Vestea bună este că organismul este gata să elibereze aceste traume, în momentul în care ești pregătit/ă.

Atunci când o problemă nerezolvată este reactivată, nu o mai reprima – găsește-ți timp pentru a te vindeca în cele din urmă. Aceasta înseamnă crearea unui spațiu intenționat pentru a putea să-ți simți emoțiile și pentru a permite ca problema să fie procesată până la vindecare. Odată ce îți permiți să  simțiți pe deplin aceste emoții pentru prima dată, fără rezistență, vei descoperi în mod natural ce cale de vindecare este potrivită pentru tine.

Rănile sunt menite să fie vindecate! Nu-ți petrece viața purtând (cărând) problemele și suferințele din trecut. Deschide-te înspre tine și permite vindecării să se întâmple!

Mulțumesc!

Pentru mai multe informații rămâi conectat/ă la blog, poți accesa pagina de Facebook Universe of Alice sau îmi poți scrie la: alinacorneliamihail@gmail.com

Din iubire,

Alice❤️

În sufletul unui copil vorbește Dumnezeu

 

shutterstock_1001

Când eram copii, nu mai aveam răbdare să ne facem mari, să trăim, să facem și să împlinim tot ce ne trecea prin căpșoare, prin inimi și suflet …. și tot timpul ne veneau idei, multe , continuu, timpul nu ne era de ajuns pentru câte simțeam că vrem să creăm.

Când am crescut un pic, cât să vedem lumea din jur și am intrat în lumea celor mari, ne-am trezit visând să-i ajutăm, să fim puternici pentru ei, să-i salvăm cumva, căci îi vedeam triști, plini de griji, confuzi și furioși. Câtă dreptate aveam …

Am crezut că tot ce ne lipsește este că nu suntem mari … Și atunci ne-am hotărât cu orice preț să ne facem mari. Atunci ne-am spus: vreau să fiu mai repede mare să pot să fac toate acestea …

Și ne-am făcut, fără să știm cum și când „Mari”.

Acum, suntem mari, ne închipuim uneori că am putea învârti lumea cu un singur deget, avem resurse de tot felul și încă mai acumulăm, dar, … nu mai știm de ce, … ce să facem cu ele, și cu noi?

SENSUL, râul de bucurie, entuziasmul și creativitatea au secat, nu mai știm unde este … ne trezim doar  spunând cu nostalgie:  Ce frumoasă era lumea când eram copii, cu adevărat copii, înainte ca lumea adulților să ne atingă, ce bine ar fi să mai pot fi copil, ce timpuri, ce magie …ce n-aș da să mă mai pot întoarce …

Mulțumesc pentru curiozitate, vouă, copii eterni …

Cu dragoste,

Alice❤️

Life develpoment coach

Pentru mai multe informații rămâi conectat/ă la blog, poți accesa pagina de Facebook Universe of Alice sau îmi poți scrie la: alinacorneliamihail@gmail.com.

Partcipă la un workshop minunat dedicat copilului interior, redescoperirii stării și vibrației de copil!
Deva, 14 Mai 2019, Jos pălăria – cafenea dependentă de cultură, B-dul Decebal, Bl. M, Parter, ora 18:00.
Informații despre praticipare și înregistrare 👇
https://www.facebook.com/events/352009305428442/
Să ne întâlnim cu bucurie!
Alice❤️
www.universeofalice.com

Efectul magic al muzicii baroce asupra creierului

baroque-church-collegiate-church-church-melk-51381.jpeg

Fiecare dintre noi am observat efectul miraculos al muzicii asupra stării noastre de spirit. Poate ne-ar fi util să devenim mai conștienți asupra muzicii, ca un instrument minunat, aflat foarte la îndemână, de a ne liniști și hrăni sufletele.

Pentru că muzica a fost și îmi rămâne prieten devotat, vindecător și mentor, sursă de inspirație și evoluție, mijlocitor către suflet și Dumnezeu  …

Știați că, ascultarea genului potrivit de muzică poate ajuta la atenuarea anxietății? Muzica barocă este cunoscută pentru faptul de a induce valuri alfa calme în creier. Prezența acestora poate acționa pur și simplu pentru a calma sau, și mai mult, pentru a schimba programele.

Foarte pe scurt despre muzica barocă:

Termenul „baroc” se referă la muzica compusă între 1600 – 1750 într-un timp cunoscut în general ca era baroc. Aceasta a fost caracterizată de un stil artistic în artă (pictura, arhitectură, muzică, literatură etc.) care au creat exuberanță și dramă. Fiind creată pentru a fi înțeleasă în mod clar, în arta barocă există puțină subtilitate.

Beneficiile ascultării acestui gen de muzică:

Continuă lectura „Efectul magic al muzicii baroce asupra creierului”

Stresul nu este în cap; este în sistemul nostru nervos

woman in stress

Ți s-a spus vreodată când erai stresat/ă să te oprești din îngrijorare și să te relaxezi? Că totul e în capul tău? Ar fi frumos dacă ar fi atât de simplu. Dar nu este.

Studiile psihologice arată că memoria de răspuns la stres trăiește în sistemul nervos. Luați, de exemplu, expunerea la un eveniment stresant. Unul în care te-ai simțit neajutorat, fără speranță și fără control. În acest caz, este implicat sistemul nervos autonom (ANS).

Aceasta este partea sistemului nervos responsabil pentru controlul acțiunilor corporale inconștiente precum respirația. Pentru a fi mai specific, este latura simpatică (lupta sau „zbor”, fugă) a sistemului nervos automat care a „lucrat” în timp ce ai fost tensionat/ă. În plus, axa hipotalamo-pituitar-suprarenală a miezului miocardic a început să se activeze, un semnal de la hipotalamus trimite un mesaj hormonal către glanda pituitară, care stimulează glandele suprarenale.

Pentru a activa această luptă sau fugă, hormonii de stres precum cortizolul și adrenalina sunt eliberați din glandele suprarenale. Ele ajuta corpul nostru sa se mobilizeze brusc pentru a părăsi pericolul. Potrivit lui Peter A. Levine, expert în traume în domeniul psihoterapiei, trauma survine atunci când acest proces biologic este copleșitor și o persoană nu este în măsură să elibereze și să proceseze evenimentul stresant. Este posibil să se evite un răspuns traumatic prin descărcarea energiei generate. De exemplu, tremuratul, plânsul și strigătele pot permite individului să proceseze fizic stresul.

Cu toate acestea, dacă răspunsul la stres nu este prelucrat, acesta rămâne în țesuturile corpului. Atunci când apare un eveniment stresant ulterior, care nu prezintă o amenințare gravă, memoria traumatică este rechemată. Se eliberează o cantitate mare de hormoni de stres. Sângele se strecoară la extremități, pupilele se dilată, crește tonusul muscular prezentând tensiune, rata de respirație crește, bătăile inimii devin mai rapide și apare transpirația. Prin urmare, sistemul nervos răspunde ca și cum acest mic incident este amenințător pentru viață.

Acest răspuns biologic este în mod clar dincolo de capacitatea de a controla rațional. Nu vă puteți gândi să ieșiți din el. Stresul cronic conduce la disociere sau imobilitate, o stare de încărcare simpatică și eliberare hormonală, care este dăunătoare pentru sănătate. Nu este posibil să fim în stare primitivă de luptă sau zbor și să gândim rațional și critic.

Levine elaborează: „Întrebarea este: cum pot oamenii să se desprindă de imobilitate? Continuă lectura „Stresul nu este în cap; este în sistemul nostru nervos”

Durerea ca Miracol

right1

Cea mai grea este durerea pe care nu o înțelegi. Mocnește undeva înlăuntrul tău, o simți acolo, dar, încă nu-ți vorbește. Apoi, dacă o lași să existe, dacă te decizi să nu o dai la o parte, forțându-te să te convingi că nu există sau să te convingi de non sensul ei, dacă pentru o clipă, o chemi, spunându-i că nu îți mai este teamă de ea, ca nu vrei să o alungi, ci să o descoperi, atunci ea … îți va răspunde, ți se va arăta și îți va spune de unde vine și despre ce povestește.

Uneori cu ea de mână, poți trăi și simți multe experiențe noi, ce numai ea ți le poate șopti sau descifra și în care numai ea te poate purta.

Primul lucru pe care durerea mi l-a spus când m-am decis să nu-i mai întorc spatele ci să mă uit la ea și să nu o mai alung în pribegie, a fost că poate fi bună cu mine și darnică, că vine cu brațele încărcate de înțelepciune, dar cel mai important sfat cu care a venit a fost că: fugind de ea … pierzi, uneori te poți pierde chiar pe tine. Când o parte din tine este închisă, te vei simți incomplet/ă.

Orice nu vrei să vezi sau să întâlnești te face mai sărac/ă.

Astfel, am prins curaj să mă uit cu mirare la ea, să o las să fie, să-mi spună despre ea tot ce nu înțeleg. Uneori durerea este grea, dar, doar pentru că nu te uiți și din afară la ea. Ți-ai observat vreodată durerea fără să ajungi să fii una cu ea?

Uneori durerea este … alteori este un mare povestitor, un mare ghid, un far pentru adevăr și da, astfel, un fel de miracol.

Când durerea ajunge și pe la tine, dă-mi de veste, împreună vom știi să o privim mai bine!

Cu drag, Alice❤️

Ghidul în tău în dezvoltare personală și evoluție spirituală

Inițiator Proiect Trezirea Conștiinței Feminine

Academia de Feminitate

http://www.universeofalice.com 

Facebook page: Universe of Alice

alinacorneliamihail@gmail.com

(0040) 726460166

 

Arta relațiilor

before-sunrise-1995-movie-wallpaper

Cea mai înaltă manifestare a dragostei într-un om nu apare imediat. Are nevoie de a trăi multe experiențe și de a înțelege multe lucruri în drumul său către adevărata iubire …

Un copil mic își iubește mama și animalele și îi iubește în mod natural. Nimeni nu îl  învață asta, nimeni nu-i arată cum să iubească. Se pot vedea fericirea și bucuria pe fața lui, deoarece copilul se află în conexiune cu Frumusețea și latura Divină a vieții. Copilul exprimă această iubire în mod natural față de oamenii care sunt deschiși să iubească în același fel ca și el.

Dacă o persoană vrea să înțeleagă iubirea și să învețe să iubească profund și necondiționat, trebuie să își acceseze propriile sentimentele și realitatea din spatele acestora. Mai mult decât atât, trebuie să știe că nimic în viață nu se repetă. Singurul lucru permanent este schimbarea. Viața este un flux. Același lucru se aplică și în cazul Iubirii. Nu poți repeta momentele în care ai simțit unicitatea iubirii așa cum nu poți transforma iubirea în ceva ce să posezi. O poți trăi, o poți experimenta, poți deveni una cu ea, dar nu o poți face să-ți aparțină, așa cum nu poți face viața să-ți aparțină. Viața trebuie experimentată și trăită, nicidecum stăpânită.

Relația reprezintă un acord între oameni pentru a fi ajutați să trăiască experiența iubirii la un nivel cât mai profund. Nu poți stăpâni o altă persoană și să-l / o faci să te iubească. O relație este un dar și ar trebui să te simți foarte norocos că o altă persoană alege să își împartă momentele vieții cu tine. Este un privilegiu. Nu încerca să-l / să o controlezi. Nu încerca să îți controlezi relația. În acel moment iubirea se pierde, viața se pierde, experiența stagnează, devine o rutină, ceva mecanic …. Relațiile intime și modul de a-ți împărtăși iubirea și viața cu o altă persoană este o artă care se poate învăța.

Practicile predate la seminariile noastre pot ajuta adulții să găsească armonia în relațiile cu un partener. Arta Relaționării se referă la schimbul de energii între doi oameni, energii care există în om de la prima sa apariție pe Pământ. Nu este întâmplător faptul că ne naștem ca bărbați sau ca femei: este o alegere făcută pentru ocazia de a ne unifica și perfecta ființa. Cunoștințele cu privire la Arta Relaționării pot ajuta o persoană pe această cale, nu doar la nivel fizic, ci și la nivel de Spirit și Suflet.

Persoanele care primesc această cunoaștere, își vor depăși complexele care le-au determinat să aibă sentimente de rușine, vinovăție și agresiune interioară față de sexul opus. Mai mult și mai des, sentimentele de teamă apar în fața ocaziei de a crea o conexiune armonioasă cu un partener de sex opus și trebuie să identifici rapid această teamă și să o transformi, modificând influența ei distructivă într-un aliat în viața proprie. Numai Uniunea dintre bărbat și femeie pe cele trei niveluri Corp, Spirit și Suflet poate conferi armonie și înțelegere amândurora, creând sentimente de perpetuă prima iubire și o viață plină de emoții superioare.

Cum poți obține calitățile pentru a atrage atenția sexului opus și a crea conexiuni vitale între bărbat și femeie, în familie, la locul de muncă, în afaceri și în Viață în general? Vino la seminariile noastre și vei învăța cum să aplici atât cunoștințe din psihologie cât și metode mistice pentru a obține toate acestea!

Fragment extras din cartea Învățături spirituale pentru putere personală, iubire și dezvoltarea conștiinței. Autor: Northern Deer Alexander
The World of Wisdom & Spiritual Adventure – Romania