Ești viu și sincer numai când ești amenințat

art-1

Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să te reclădești pe tine însuți! Ignorarea Sinelui atrage multe nenorociri și necazuri, care pot fi observate în viețile ființelor umane …

Victima creează meticulos și inconștient, condițiile pentru atragerea călăului ei … În negura existenței sale, victima țese timp îndelungat plasa înspăimântătoare în care să-și captureze călăul …

Nu răul este violent, ci necunoașterea lui. Violența este reverberația unui interior tulburat, efectul unor crime lăuntrice.

Milioane de oameni sunt vii și sinceri numai când sunt amenințați. Doar când întâlnesc pe cineva sau ceva mai violent decât ei devin umani. Se alătură pacifiștilor, se duc să-și ia grade în toate armatele salvării de pe planetă, devin apostoli ai umanitarismului, apărători ai păcii, fără a ști că ei înșiși sunt violenți și, în mod inconștient, propovăduitori ai conflictelor și contradicțiilor. Continuă lectura „Ești viu și sincer numai când ești amenințat”

Cufărul unei femei

straja 2014

Pașii căutării de sine m-au dus deunăzi într-un loc ce mă chema de ceva vreme. Era un sentiment de incompletitudine ce mă urmărea, mă chinuia și în același timp parcă îmi pregătea ceva. Așteptam în fiecare zi să aud chemarea unei cărări îndepărtate, ce-mi trimitea dorul regăsirii. Urmându-mi inima, am luat-o ușor, ușor, iar pașii m-au dus într-un colțișor, unde am descoperit un cufăr prăfuit aflat în tăcere. L-am privit cu uimire, curioasă și timidă, iar apoi, am îndrăznit să-l deschid. Odată ce capacul a căzut povestea m-a învăluit și de atunci mă tot poartă …….

E povestea unei esențe fine cu gust diafan și dulce, ce m-a învăluit cu căldură și dragoste, ce m-a ocrotit și mi-a dat curaj să pășesc în această nebănuită lume. Regăsesc în ea chipul blând și trupul cald al mamei dragi, privirea aceea care iți spune ca ești atât de prețioasă, că ești un miracol cu adevarăt împlinit, care îți dăruiește mesajul valorii, al unicității tale, al miracolului că ești. M-am contopit și m-am hrănit cu nesaț din această energie inepuizabilă, ce se dăruia cu o dragoste, ce cuvintele mele nu o pot cuprinde. Glasul acestei esențe era suav, spunea cele mai fantastice povești și îmi zugrăvea o lume în care nu mai aveam uneori răbdare să pășesc. Uneori, această esență fină devenea o energie puternică, intensă, inteligentă, care aranja lucruri, organiza și deretica în jur, alerga, purta sacoșe, genți, calcula ore, lucruri, bani, se aprindea ca un foc, se lupta și prindea în furtuna sa tot. Bătălia era întotdeauna scurtă și eficientă, după care se așternea ca o apa, și își continua curgerea lină, dar puternic transformatoare. Tot ea te îndruma ușor, te ghida și ori de câte ori te îndepărtai mai mult și ți se făcea dor, era suficient să o chemi în gând și o simțeai cum te învăluie și te protejează. Era un pact secret și tăcut al unei conexiuni magice, ce funcționa pur și simplu. Nu-ți cerea nimic, pur și simplu era acolo pentru tine.

Am luat cu mine această esență și am ascuns-o într-un loc profund al sufletului, gândind că este timpul să îmi construiesc propria esența, poate mai spectaculoasă, mai puternică și de ce nu, la limita perfecțiunii. Am început o luptă continuă de construcție, încercând pe rând roluri, scene, măști, scenarii, am crescut, am cunoscut oameni, emoții, locuri, obiceiuri, am învățat mult și m-am jucat mai puțin, am crezut că m-am îndrăgostit și am iubit fără minte, am gustat din libertate și m-am înlănțuit în propriile convingeri, am simțit intens viața și am omorât în mine vise. Și apoi m-am întrebat ce mă hrănește acum? Și am simțit o energie creatoare, jucăușă, pasională care experimenta mereu până la limita nebuniei, avea o forță stranie, încăpățânată și egocentrică, care nu găsea liniște niciodată. Se răzvrătea și se înfuria, o lua de la capăt și căuta, căuta ceva ce nu-i era clar, dar nu se lăsa bătută. Se arunca în gol simțind gustul pericolului, se temea și se hotăra pentru a câta oară să nu se oprească. Experimenta uneori un soi ciudat de timiditate, dar era abilă să-și construiască un camuflaj bine meșteșugit,  pe care și-l purta cu mândrie și siguranță. Această energie se manifesta ca o furtună, mă purta în bătălii cu rost sau fără, făcea victime și năștea agresori, dar mă îmbăia în adrenalină și uneori, îmi fura atât de mult timp, încât numai era loc de opriri sau răzgândiri. Și viața curgea……. până când ajunse la confruntarea adevărată: întâlnirea unei energii masculine și în sfârșit timpul se opri pentru o secundă în loc. Continuă lectura „Cufărul unei femei”

Fii lumină în lume!

 

be-the-light

Fii exemplu luminos. Caută numai Bunătatea.

Vorbește numai întru Adevăr. Acționează numai întru dragoste. Trăiește Legea Iubirii, acum și întotdeauna. Nu accepta inacceptabilul.

Folosește fiecare clipă ca să gândești gândul cel mai înalt, să spui cuvântul cel mai înalt, să faci fapta cea mai înaltă. Prin asta preamărește-ți Sinele tău cel mai înalt. Adu pace pe pământ, aducând pace celor a căror viață o atingi. Fii pace!

Vorbește blând, ca nu cumva să se creadă că încerci doar să captezi atenția. Vorbește cu bunătate, pentru ca toți să poată să cunoască Dragostea. Vorbește deschis ca nu cumva să se creadă că ai ceva de ascuns.

Vorbește sincer, ca să nu fii înțeles greșit.

Vorbește adesea, astfel încât cuvântul tău să nu fie uitat.

Vorbește cu respect, ca nimeni să nu fie jignit.

Vorbește cu dragoste, astfel încât fiecare silabă să vindece.

Fă din viața ta un dar. amintește-ți mereu că tu ești darul!

Fii un dar pentru oricine care îți intră în viață, și pentru oricine în a cărui viață intri.

Când cineva intră pe neașteptate în viața ta, află ce dar trebuie să primească această persoană de la tine. Fiecare persoană care a venit vreodată la tine a venit ca să primească un dar. Primindu-l, el îți dă ție un dar – darul de a trăi experiența și împlinirea lui Cine ești.

Când vezi acest adevăr simplu, când îl înțelegi, vezi cel mai mare adevăr dintre toate:

V-AM TRIMIS NUMAI ÎNGERI!

  • fragment extras din Conversații cu Dumnezeu – Neale Donald Walsch

Cu dragoste mulțumesc tuturor ce ați trecut, treceți și veți trece prin viața mea, veți călători împreună cu mine o bucată de timp și spațiu …

Cu multă iubire, Alice❤️
Co-fondator World of Wisdom & Spiritual Adventure & instructor WOW Academy
Înițiator Proiect Trezirea Conștiinței Feminine

By WOW Academia de Feminitate

http://www.universeofalice.com
alinacorneliamihail@gmail.com
(0040) 726460166

INDEPENDENT, LIBER, REBEL!

right1

Fii independent, fii liber! Fii rebel!

Un rebel nu depinde de nimeni …

și își respectă unicitatea.

Singurul scop este să-și împlinească «visul».

El își dăruiește viața și fiecare atom din energia lui

acestui unic țel.

Nu poți să visezi și să depinzi, în același timp.

Poți să visezi și să slujești.

Slujirea nu înseamnă dependență …

Să slujești înseamnă să-ți conduci propria viață și a altora.

Este modul de a acționa a celor care iubesc.

Numai ce care iubesc pot sluji.

Doar cei care nu iubesc pot să depindă!

Elio D Anna – Școala Zeilor

 

Esența – prezența constantă

gaia text

Esența, Satsang, Meditație

 

Esența este prezența constantă, prezența vindecătoare a sinelui eliberat de frică, de defecte sau boală. Înțeleg satsang-ul ca o invitație pentru fiecare, de a vedea acest spațiu vindecător, care ne împlinește și în care frica nu are sens – esența – ca și condiție a noastră naturală de a experimenta meditația fără sfârșit.

Meditație fără efort și exercițiu. Esența, ca ceea ce este. Satsang fără maestru și student.

De obicei meditația se confundă cu exercițiul meditație. A face exercițiu implică ideea că există ceva care poate fi îmbunătățit, sau ceva care poate fi atins. Ai putea avea impresia că meditația este ceva dificil. În acest mod, ne-am putea gândi că mergem la satsang pentru a atinge iluminarea, sau a recunoaste esența și ar trebui să facem un efort pentru asta. De multe ori ne gândim „Maestrul este iluminat și eu nu sunt. El are o legatură directă cu esența și eu nu am”. Prin urmare ne gândim că învățăturile lui ne aduc la esență. În copilărie am primit regulile sau învățăturile părinților și ale profesorilor, acum le schimbăm cu ale maestrului și  pe nesimțite, le înlocuim cu așteptarea: „Arată-mi tu cum se face!”

Ceea ce există aici – această experiență – e deja esența. Meditație fără efort. Satsang.

Dar nu credeți ceea ce vă spun! Uitati-vă singuri! Există altă experientă decât acest moment? Când începe această experiență?  Când se termină?

Nu o să găsiți un început sau un sfârșit. Aceasta este meditația fără sfârșit. Esența satsang-ului. A fi în adevăr. Aici și acum. Fără reguli, fără învățare. Experiența voastră directă este deja . Niciun  profesor de satsang nu vă poate învăța asta. Acesta este cunoasterea esenței în mod direct.

Nu rata o întâlnire unică, care iți poate aduce adevărul cel mai de preț: CINE EȘTI TU!

ESENȚA ești TU și te dezvăluie atunci când mintea își SCHIMBĂ PERSPECTIVA și INIMA SE DESCHIDE.

Vino să cunoști o ființă realizată, vino să te bucuri de ESENȚĂ, vino ACASĂ.
https://www.facebook.com/events/532588793590228/

Liniște, Pace. Acum!

Gaia

Nu mai trăiesc eu ci Iubirea în mine!

gray and blue click pen on white notebook
Fotografie de samer daboul pe Pexels.com

De când mă țin minte am fost frământată de gândul la dragoste. Dragostea mi s-a descoperit măreață și gingașă în persoana mamei mele, așa că pot spune că m-am născut în dragoste și am fost însoțită de dragoste.

A nu mai fi iubită pentru mine înseamna a nu mai exista. În copilărie, când făceam vreo răutate, mama mă împingea un pic cu mâna și imi spunea *du-te de la mine, nu te mai iubesc!*. Cine poate spune ce trăiam eu atunci? Abia acum îmi dau seama că atunci mă pogoram în iad, în iadul inimii mele de copil. Atunci începea să-mi tremure buza și rămâneam blocată în fața mamei, cu mâinile în jos, cu pumnii strânși, până când îmi făcea semn să vin și mă lua în brațe. Atunci izbucneam în plâns. Și plângea și ea. Simțeam că moartea în care m-am cufundat prin refuzul mamei a încetat și mă întorceam la viață prin mărturisirea iubirii ei.

Dragostea pe care o revărsăm asupra oamenilor este ca o lumină care descoperă lucrurile aflate până atunci în întuneric. Prin iubire cunoaștem și vedem pe celălalt în adevărata lui lumina. Numai iubirea este văzătoare. Dacă cineva vrea să știe ce înseamnă să fii văzător în duh, trebuie să știe că aceasta înseamnă să iubești.

Când iubești, până într-atât te dăruiești, până într-atât dorești să intri în voia celui iubit, încât ajungi să te identifici în gândurile lui, să-l retrăiești în propria inimă, în propriul trup, în propria răsuflare, încât cel iubit dintr-odată ți se descoperă, în întregimea sa, în tine însuți, ca tine însuți.

Iubirea se îmbracă în cel iubit ca într-o haină. Aceasta este starea din care Apostolul Pavel a putut să zică: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos în mine!

Nu mai trăiesc eu ci Iubirea în mine!

Cu iubire,

Alice❤️

Urmărește și pagina de Facebook Universe of Alice sau scrie-mi la   alinacorneliamihail@gmail.com