Tu cine ești?

set-your-life-up

Orice om vine pe lume asemenea unei foi albe de hârtie, dar oamenii și împrejurările care îl înconjoară rivalizează care să murdărească mai tare această foaie și să o acopere cu inscripții de tot felul. Educația, lecțiile de morală, lucrurile pe care le știm și le numim cunoaștere intervin – toate sentimentele de datorie, de onoare, de conștiință etc. Și toți proclamă caracterul imuabil și infailibil al metodelor de care ei se servesc pentru a altoi aceste ramuri ale arborelui personalității omului.

Încetul cu încetul, foaia este murdărită, și cu cât este mai murdărită cu pretinse cunoștințe cu atât omul este considerat mai inteligent. Cu cât există mai multe inscripții în locul numit datorie, cu atât posesorul este considerat mai cinstit, și așa se întâmplă cu toate. Și foaia astfel murdărită, văzând că murdăria i se ia drept un merit, începe să o considere prețioasă.

Iată un exemplu a ceea ce noi înțelegem prin numele de om adăugând aici adesea chiar cuvinte de genul talent și geniu. Totuși geniul nostru își va strica ziua dacă nu-și găsește papucii lângă pat când se trezește dimineața …

 

Fragment din scrierile lui G.I. Gurdjieff

Universuri într-o îmbrățișare

cute-couple-hug-black-and-white-wallpaper1

Se pregătea să plece. A câta oară? Nu mai conta, călătoria devenise casa ei  …dar, acum era altfel, simțea că este foarte mult pentru ea acest drum și aceasta o trezea și o înduioșa profund.

Emoțiile se rostogoleau în ea în timp ce privea orașul cum dispărea încet, încet …

Totul se deschidea înainte, lumina soarelui devenise mai intensă, cerul mai aproape iar șoseaua o întâmpina binevoitor; nu a înțeles cum a trecut timpul, unde au fugit kilometrii de drum, cum poate o mașină să zboare, lăsa în urmă câmpii, poduri, localități, oameni, ca pe niște fotografii pe care le atingea cu privirea ei pentru o secundă, o emoție și gata …

Într-un moment anume inima începu să-i bată mai tare și  înțelese că a ajuns. Cum poți oare să fii în fiecare gest ceea ce simți?  Știa că în brațele lui îi va fi mai ușor să potolească în ea curcubeul nebun de emoții, ce-și făcea de cap nestingherit, dar până atunci, nu-i rămânea decât să respire, profund, intens, repetat …

Norocul ei că timpul este conștiincios și își făcu treaba, astfel că o așeză pe neclipite în brațele lui, și se retrase discret … Cumva, într-un mod neștiut de ea ca pământeană, timpul se opri sau dispăru, iar în absența sa lumea arăta altfel.

Pășea prin lume dar o privea din afară, era în afara naturii dar o știa înlăuntrul său, vorbea limba nopții, a frunzelor și a vântului, era atâta viață și întâmplare în ea, universuri ce se deschideau cu fiecare pas, atingere, respirație sau sărut împărțite, luate, date, furate, dorite sau întâmplate …

Cunoscutul îi deveni străin, iar misterul un firesc, o curgere continuă … și nicicând lumea nu i se păru mai frumoasă și mai primitoare.

Păstrează încă cu ea un moment, o imagine, un loc, o emoție, un gust, un zâmbet, o noapte, o poveste, o dimineață, o întâmplare, toate înghesuindu-se să fie parte din această îmbrățișare de necuprins, tălmăcit sau descris.

 

Dedicată lui!

 

VISUL!

1

Viața este întotdeauna așa cum o visezi. Întotdeauna întâlnim ceea ce am visat …

Oamenii subjugați de sărăcie, criminalitate, conflicte nesfârșite, pot fi vindecați numai celulă cu celulă … este o transformare alchimică, ce trebuie realizată în fiecare om, prin răsturnarea credințelor și prin transfuzia de voință și lumină.

Doar o comunitate accesibilă tuturor celor care au un vis, sincer și adevărat de împlinit … adevăratul pașaport pentru admitere fiind să ai un vis și să crezi nebunește în el, cu toată tăria, poate fi răspunsul.

O comunitate bazată pe principii eterne, o comunitate vie și adevărată, care să nu se bazeze pe cărți. În miezul învățăturii ei trebuie să se afle Arta de a visa.

O comunitate care să pregătească oameni hotărâți să-și câștige propria integritate, să se elibereze de durerea, teama și anxietatea pe care fiecare le poartă înăuntrul lor.

Aceasta este ultima speranță a omenirii!

Omul este pregătit acum! Înțelegerea și Iubirea există deja, în fiecare om!

 

Fragment extras din Școala Zeilor – autor Elio D Anna

 

Eu și The World of Wisdom & Spiritual Adventure

Featured Image -- 770

Zâmbesc când mă gândesc la prima mea participare la un seminar al The World of Wisdom & Spiritual Adventure.

Era un amestec de curiozitate și nevoie interioară care mă îndemnau deși, mintea mea căuta motive să mă oprească.

După fiecare seminar sau tabără am înțeles de ce am ales sa fiu prezentă dar, de fiecare dată, în fața unui nou seminar, îndoiala apărea din nou. Deci, înteleg cât de greu este să spui DA sufletului tău și dorințelor lui.

Pentru mine fiecare seminar și tabără au reprezentat un pas mai aproape de cine sunt cu adevărat. M-am bucurat de fiecare cunoaștere nouă, de fiecare experiență, chiar dacă uneori întâlnirea cu mine (cu aspectele pe care nu doream să le vad) nu a fost ușoară.

Pentru ce sunt recunoascătoare:

– posibilitatea să fiu într-un loc sigur și prietenos în care să am curajul să mă deschid și să mă uit la mine cu sinceritate;

– oportunitatea de a descoperi lucruri noi despre mine, lucruri ce m-au uimit și mi-au dat o nouă perspectivă asupra mea și a vieții mele.

– am primit ajutor și suport din partea tuturor (Northern Deer Alexander, prieteni, colegi) în toate momentele dificile când a trebuit să fac față întâlnirii cu rezistența și limitele mele. Am înteles că este foarte important să ai lângă tine în astfel de momente oameni care să te înteleagă. Și m-am simțit norocoasă pentru aceasta.

– șansa de a începe o călătorie adevărată către sinele meu, către resursele mele interioare, să redescopăr vise uitate, îngropate în pesimism și să le dau viață din nou.

– am întâlnit oameni noi, minunați și am înțeles că nu sunt singură pe acest drum, iar acesta este un sentiment extraordinar.

În final, am redescoperit viața și am simțit că pot fi fericită din nou!

Recomand cu toată inima cursurile și taberele susținute de Northern Deer Alexander acelora care nu se mai regăsesc, nu se mai simt împliniți, celor ce au o viață monotonă și lipsită de energie și își doresc o schimbare importantă a realității lor interioare și exterioare , celor ce caută răspunsuri și soluții la nefericirile lor și simt că e timpul să se întoarcă la viață și să descopere frumusețea ei.

Namaste!

Northern Deer Alexander

Șaman, învățător spiritual, vindecător și trainer.

http://www.theworldofwisdom.org/about.html

The World of Wisdom & Spiritual Adventure

http://www.theworldofwisdom.org/

 

Ești viu și sincer numai când ești amenințat

art-1

Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să te reclădești pe tine însuți! Ignorarea Sinelui atrage multe nenorociri și necazuri, care pot fi observate în viețile ființelor umane …

Victima creează meticulos și inconștient, condițiile pentru atragerea călăului ei … În negura existenței sale, victima țese timp îndelungat plasa înspăimântătoare în care să-și captureze călăul …

Nu răul este violent, ci necunoașterea lui. Violența este reverberația unui interior tulburat, efectul unor crime lăuntrice.

Milioane de oameni sunt vii și sinceri numai când sunt amenințați. Doar când întâlnesc pe cineva sau ceva mai violent decât ei devin umani. Se alătură pacifiștilor, se duc să-și ia grade în toate armatele salvării de pe planetă, devin apostoli ai umanitarismului, apărători ai păcii, fără a ști că ei înșiși sunt violenți și, în mod inconștient, propovăduitori ai conflictelor și contradicțiilor. Continuă lectura „Ești viu și sincer numai când ești amenințat”

Cufărul unei femei

straja 2014

Pașii căutării de sine m-au dus deunăzi într-un loc ce mă chema de ceva vreme. Era un sentiment de incompletitudine ce mă urmărea, mă chinuia și în același timp parcă îmi pregătea ceva. Așteptam în fiecare zi să aud chemarea unei cărări îndepărtate, ce-mi trimitea dorul regăsirii. Urmându-mi inima, am luat-o ușor, ușor, iar pașii m-au dus într-un colțișor, unde am descoperit un cufăr prăfuit aflat în tăcere. L-am privit cu uimire, curioasă și timidă, iar apoi, am îndrăznit să-l deschid. Odată ce capacul a căzut povestea m-a învăluit și de atunci mă tot poartă …….

E povestea unei esențe fine cu gust diafan și dulce, ce m-a învăluit cu căldură și dragoste, ce m-a ocrotit și mi-a dat curaj să pășesc în această nebănuită lume. Regăsesc în ea chipul blând și trupul cald al mamei dragi, privirea aceea care iți spune ca ești atât de prețioasă, că ești un miracol cu adevarăt împlinit, care îți dăruiește mesajul valorii, al unicității tale, al miracolului că ești. M-am contopit și m-am hrănit cu nesaț din această energie inepuizabilă, ce se dăruia cu o dragoste, ce cuvintele mele nu o pot cuprinde. Glasul acestei esențe era suav, spunea cele mai fantastice povești și îmi zugrăvea o lume în care nu mai aveam uneori răbdare să pășesc. Uneori, această esență fină devenea o energie puternică, intensă, inteligentă, care aranja lucruri, organiza și deretica în jur, alerga, purta sacoșe, genți, calcula ore, lucruri, bani, se aprindea ca un foc, se lupta și prindea în furtuna sa tot. Bătălia era întotdeauna scurtă și eficientă, după care se așternea ca o apa, și își continua curgerea lină, dar puternic transformatoare. Tot ea te îndruma ușor, te ghida și ori de câte ori te îndepărtai mai mult și ți se făcea dor, era suficient să o chemi în gând și o simțeai cum te învăluie și te protejează. Era un pact secret și tăcut al unei conexiuni magice, ce funcționa pur și simplu. Nu-ți cerea nimic, pur și simplu era acolo pentru tine.

Am luat cu mine această esență și am ascuns-o într-un loc profund al sufletului, gândind că este timpul să îmi construiesc propria esența, poate mai spectaculoasă, mai puternică și de ce nu, la limita perfecțiunii. Am început o luptă continuă de construcție, încercând pe rând roluri, scene, măști, scenarii, am crescut, am cunoscut oameni, emoții, locuri, obiceiuri, am învățat mult și m-am jucat mai puțin, am crezut că m-am îndrăgostit și am iubit fără minte, am gustat din libertate și m-am înlănțuit în propriile convingeri, am simțit intens viața și am omorât în mine vise. Și apoi m-am întrebat ce mă hrănește acum? Și am simțit o energie creatoare, jucăușă, pasională care experimenta mereu până la limita nebuniei, avea o forță stranie, încăpățânată și egocentrică, care nu găsea liniște niciodată. Se răzvrătea și se înfuria, o lua de la capăt și căuta, căuta ceva ce nu-i era clar, dar nu se lăsa bătută. Se arunca în gol simțind gustul pericolului, se temea și se hotăra pentru a câta oară să nu se oprească. Experimenta uneori un soi ciudat de timiditate, dar era abilă să-și construiască un camuflaj bine meșteșugit,  pe care și-l purta cu mândrie și siguranță. Această energie se manifesta ca o furtună, mă purta în bătălii cu rost sau fără, făcea victime și năștea agresori, dar mă îmbăia în adrenalină și uneori, îmi fura atât de mult timp, încât numai era loc de opriri sau răzgândiri. Și viața curgea……. până când ajunse la confruntarea adevărată: întâlnirea unei energii masculine și în sfârșit timpul se opri pentru o secundă în loc. Continuă lectura „Cufărul unei femei”

Fii lumină în lume!

 

be-the-light

Fii exemplu luminos. Caută numai Bunătatea.

Vorbește numai întru Adevăr. Acționează numai întru dragoste. Trăiește Legea Iubirii, acum și întotdeauna. Nu accepta inacceptabilul.

Folosește fiecare clipă ca să gândești gândul cel mai înalt, să spui cuvântul cel mai înalt, să faci fapta cea mai înaltă. Prin asta preamărește-ți Sinele tău cel mai înalt. Adu pace pe pământ, aducând pace celor a căror viață o atingi. Fii pace!

Vorbește blând, ca nu cumva să se creadă că încerci doar să captezi atenția. Vorbește cu bunătate, pentru ca toți să poată să cunoască Dragostea. Vorbește deschis ca nu cumva să se creadă că ai ceva de ascuns.

Vorbește sincer, ca să nu fii înțeles greșit.

Vorbește adesea, astfel încât cuvântul tău să nu fie uitat.

Vorbește cu respect, ca nimeni să nu fie jignit.

Vorbește cu dragoste, astfel încât fiecare silabă să vindece.

Fă din viața ta un dar. amintește-ți mereu că tu ești darul!

Fii un dar pentru oricine care îți intră în viață, și pentru oricine în a cărui viață intri.

Când cineva intră pe neașteptate în viața ta, află ce dar trebuie să primească această persoană de la tine. Fiecare persoană care a venit vreodată la tine a venit ca să primească un dar. Primindu-l, el îți dă ție un dar – darul de a trăi experiența și împlinirea lui Cine ești.

Când vezi acest adevăr simplu, când îl înțelegi, vezi cel mai mare adevăr dintre toate:

V-AM TRIMIS NUMAI ÎNGERI!

  • fragment extras din Conversații cu Dumnezeu – Neale Donald Walsch

Cu dragoste mulțumesc tuturor ce ați trecut, treceți și veți trece prin viața mea, veți călători împreună cu mine o bucată de timp și spațiu …

 

INDEPENDENT, LIBER, REBEL!

right1

Fii independent, fii liber! Fii rebel!

Un rebel nu depinde de nimeni …

și își respectă unicitatea.

Singurul scop este să-și împlinească «visul».

El își dăruiește viața și fiecare atom din energia lui

acestui unic țel.

Nu poți să visezi și să depinzi, în același timp.

Poți să visezi și să slujești.

Slujirea nu înseamnă dependență …

Să slujești înseamnă să-ți conduci propria viață și a altora.

Este modul de a acționa a celor care iubesc.

Numai ce care iubesc pot sluji.

Doar cei care nu iubesc pot să depindă!

Elio D Anna – Școala Zeilor

 

Esența – prezența constantă

gaia text

Esența, Satsang, Meditație

 

Esența este prezența constantă, prezența vindecătoare a sinelui eliberat de frică, de defecte sau boală. Înțeleg satsang-ul ca o invitație pentru fiecare, de a vedea acest spațiu vindecător, care ne împlinește și în care frica nu are sens – esența – ca și condiție a noastră naturală de a experimenta meditația fără sfârșit.

Meditație fără efort și exercițiu. Esența, ca ceea ce este. Satsang fără maestru și student.

De obicei meditația se confundă cu exercițiul meditație. A face exercițiu implică ideea că există ceva care poate fi îmbunătățit, sau ceva care poate fi atins. Ai putea avea impresia că meditația este ceva dificil. În acest mod, ne-am putea gândi că mergem la satsang pentru a atinge iluminarea, sau a recunoaste esența și ar trebui să facem un efort pentru asta. De multe ori ne gândim „Maestrul este iluminat și eu nu sunt. El are o legatură directă cu esența și eu nu am”. Prin urmare ne gândim că învățăturile lui ne aduc la esență. În copilărie am primit regulile sau învățăturile părinților și ale profesorilor, acum le schimbăm cu ale maestrului și  pe nesimțite, le înlocuim cu așteptarea: „Arată-mi tu cum se face!”

Ceea ce există aici – această experiență – e deja esența. Meditație fără efort. Satsang.

Dar nu credeți ceea ce vă spun! Uitati-vă singuri! Există altă experientă decât acest moment? Când începe această experiență?  Când se termină?

Nu o să găsiți un început sau un sfârșit. Aceasta este meditația fără sfârșit. Esența satsang-ului. A fi în adevăr. Aici și acum. Fără reguli, fără învățare. Experiența voastră directă este deja . Niciun  profesor de satsang nu vă poate învăța asta. Acesta este cunoasterea esenței în mod direct.

Nu rata o întâlnire unică, care iți poate aduce adevărul cel mai de preț: CINE EȘTI TU!

ESENȚA ești TU și te dezvăluie atunci când mintea își SCHIMBĂ PERSPECTIVA și INIMA SE DESCHIDE.

Vino să cunoști o ființă realizată, vino să te bucuri de ESENȚĂ, vino ACASĂ.
https://www.facebook.com/events/532588793590228/

Liniște, Pace. Acum!

Gaia

Nu mai trăiesc eu ci Iubirea în mine!

gray and blue click pen on white notebook
Fotografie de samer daboul pe Pexels.com

De când mă țin minte am fost frământată de gândul la dragoste. Dragostea mi s-a descoperit măreață și gingașă în persoana mamei mele, așa că pot spune că m-am născut în dragoste și am fost însoțită de dragoste.

A nu mai fi iubită pentru mine înseamna a nu mai exista. În copilărie, când făceam vreo răutate, mama mă împingea un pic cu mâna și imi spunea *du-te de la mine, nu te mai iubesc!*. Cine poate spune ce trăiam eu atunci? Abia acum îmi dau seama că atunci mă pogoram în iad, în iadul inimii mele de copil. Atunci începea să-mi tremure buza și rămâneam blocată în fața mamei, cu mâinile în jos, cu pumnii strânși, până când îmi făcea semn să vin și mă lua în brațe. Atunci izbucneam în plâns. Și plângea și ea. Simțeam că moartea în care m-am cufundat prin refuzul mamei a încetat și mă întorceam la viață prin mărturisirea iubirii ei.

Dragostea pe care o revărsăm asupra oamenilor este ca o lumină care descoperă lucrurile aflate până atunci în întuneric. Prin iubire cunoaștem și vedem pe celălalt în adevărata lui lumina. Numai iubirea este văzătoare. Dacă cineva vrea să știe ce înseamnă să fii văzător în duh, trebuie să știe că aceasta înseamnă să iubești.

Când iubești, până într-atât te dăruiești, până într-atât dorești să intri în voia celui iubit, încât ajungi să te identifici în gândurile lui, să-l retrăiești în propria inimă, în propriul trup, în propria răsuflare, încât cel iubit dintr-odată ți se descoperă, în întregimea sa, în tine însuți, ca tine însuți.

Iubirea se îmbracă în cel iubit ca într-o haină. Aceasta este starea din care Apostolul Pavel a putut să zică: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos în mine!

Nu mai trăiesc eu ci Iubirea în mine!

Cu iubire,

Alice❤️

Urmărește și pagina de Facebook Universe of Alice sau scrie-mi la   alinacorneliamihail@gmail.com