Poveste despre ființă, dor și acasă …

painica 1 decembrie

A început decembrie, a început iarna, a început să se trezească un pic sufletul străvechi …

Ni se întâmplă o atingere ușoară a unui spațiu sacru, bătrân, foarte adânc din noi …

Realizez că mă cheamă satul liniștit și profund, tradițiile vii și adevărate, bunica, patos de dăruire și smerenie …

Mă simt atât de acasă în acest decor … aici, unde ziua este mare cât lumina, noaptea este adevărată și adâncă iar omul mulțumește și sfințește naturii primirea.

Aici, când sufletul râde, peste văi iese soarele să-i răspundă, iar când sufletul plânge, cerul toarnă cu găleata; când tinerii își celebrează unirea, miroase a cozonac în toate cocătoarele din sat iar când vreun suflet se decide să-și încheie călătoria, se retrage liniștit și adoarme …

Nimic nu este extraordinar, prea mult, prea …

Este ființare simplă, blândă, înțeleaptă! Este spațiul infinit, unde ființa vorbește despre iubire și abundență în bucata de pâine și lumina lumânării de pe masă!

Iar noi, suntem toți laolaltă … zâmbim înlăuntru și unul către altul …

 

Decembrie 1, 2017

La mulți ani românești!

Text susținut de prima mea pâinică făcută în/și acasă 🙂

 

Durerea ca Miracol

Tears

Cea mai grea este durerea pe care nu o înțelegi. Mocnește undeva înlăuntrul tău, o simți în adâncul tău dar, încă nu-ți vorbește. Apoi, dacă o lași să existe, dacă cumva nu o dai la o parte, nu o respingi cu brutalitate forțându-te să te convingi de inexistența ei sau de non sensul ei, dacă pentru o clipă, o lași, ca și cum ai chema-o, și te uiți în ochii ei, spunându-i că nu ți-e teamă de ea, ca nu vrei să o alungi, ci să o descoperi, atunci ea ….. îți va răspunde, ți se va arăta și îți va vorbi despre ea, de unde vine și despre ce povestește.

Uneori cu ea de mână , poți trăi, simți multe, experiențe noi, ce numai ea ți le poate șopti, descifra, în care numai ea te poate purta.

Primul lucru pe care durerea mi l-a spus când m-am decis să nu-i mai întorc spatele ci să o primesc, să mă uit la ea ca la o prietenă dragă și să nu o mai alung în pribegie, ori de câte ori apărea pe la mine, a fost că poate a fi atât de bună și darnică, că vine cu brațele pline de daruri înțelepte dar mai ales că fugind …… pierzi.

Astfel, am prins curaj să mă uit cu o curiozitate de copil la ea,  la tot ce nu înțeleg, la tot ce ma face să fug sau să resping, poate cine știe, și de data aceasta, ce mi se va descoperi va fi la fel: neștiut/nou, imens ca trăire, vast ca experiență, într-un cuvânt MIRACOL!

Există oameni fără întrebări?

1781283.93_783x01

Începem cu un de ce și continuăm  să întrebăm, căutând și căutând, iar și iar …

Ne întrebăm pentru încă nu știm. Timpul se scurge și noi încă întrebăm iar aceasta mă impinge să spun că nu am găsit încă. Oare întrebând încă certificăm neștiința din noi sau încă nu ne știm?

Iar dacă viața este despre vreau să știu și eu mă găsesc căutând iar și iar, când am încetat să mai fiu?

Am auzit cândva că starea lui încă nu știu deschide, în timp ce știu limitează.

Întreabă-te! Oprește-te! Fii!

Pentru mine căutarea m-a purtat cum nu m-au purtat multe. Întrebarea mi-a fost căutarea, iar căutarea mi-a devenit cale.

Sunt!

Ești?

Unde m-am găsit cu Dumnezeu

girlspaholfingspamoon

Se trezea, se uita în jur …

Vedea cum nu mai văzuse …

Se minuna, vedea ce mai văzuse înainte, nimic în formă nu se schimbase, dar știa că ceea ce vedea era NOU.

Oh, ce nou, ce măreț i se arăta totul …

Tot ce știa se aduna aici, tot ce simțea se condensa într-o singura stare, necunoscutul, din care totul se desface în cunoscut, în înțeles!

Zâmbi, de acum știa că ar fi putut să-și lase mintea să născocească povestea acestui moment iar și iar, să-l explice, să-i dea înțelesuri, tâlcuri, să vorbească despre el, să-l mărească răspândindu-l, doar că aici, nu este nevoie de nimic din toate acestea …

Adevărul nu se confirmă  pe sine, Lumina nu se luminează pentru a fi, Iubirea nu se explică pe sine, nu se arată/demonstrează …Toate sunt, TOTUL este și ESTE, este suficient pentru TOT!

 

Ce frumos trăia acum, căutase toată viața cu tot sufletul LIBERTATEA, aici, acum, ERA LIBERĂ în sfârșit. Simțea că acest punct este eternitate și că așa va fi de acum totul …

Cui putea mulțumi și mai ales cum? Era ca și cum ar fi putut materializa în vreun fel tot raiul din ea în forma simplă a unui mulțumesc. Cât de puțin îi păru acest cuvânt …

Purtând în toată ființa ei acest RAI își simți Creatorul, Viața, Mentorul, Calea, Bărbatul, Lumea … era forma ei nouă de a le spune Mulțumesc, Iubesc, Sunt!

Fragment din cartea Cufărul unei Femei

Mulțumiri din toată inima Mentorului meu Northern Deer Alexander

 

Cufărul unei femei – Călătoria ca ființare

33cb26c03d058b2a6070198d81637a1a (1)

Mașina era pregătită în fața cabanei. Era ușor obosită dar, se încuraja știind că drumul și călătoria erau întotdeauna pentru ea momente care îi trezeau sufletul într-un mod nou și intens. Astfel, își luă la revedere de la cei dragi, lăsă totul în urmă și porni. Așa cum se așteptase de la primii metri făcuți, magia începu să-și facă prezența, imaginile se derulau rapid una după alta, sunetul muzicii din casetofon parcă mișca pedala de accelerație, iar ea se contopea din ce în ce mai mult cu drumul.

Consuma kilometri de drum, trăiri, emoții, amintiri… Se afundase complet în călătorie și știind asta, zâmbea din când în când, căci ce poate fi mai provocator de cât să-ți simți sufletul treaz, viu, neobosit, însetat …

Pentru o clipă se contopi complet cu drumul, coborând atât de mult în ea, încât i se păru firesc să se întrebe «oare cine ține volanul acum?»  Niciun răspuns ce mintea l-ar fi putut recunoaște nu veni, în schimb, a știut că cert, ceva/cineva o ajută. Despre astfel de momente nu poți spune multe, ce cuvinte să alegi pentru a descrie irealul manifestat? Este acel moment în care ști fără să ști ce ști …și orice alt cuvânt în plus ar fura din magia momentului puțin câte puțin.

La un moment dat se hotărî să facă un efort să revină. Își struni voința și concentrarea la maxim și reveni, nu fără efort, în realitate.

Realiză că o durea îngrozitor capul, că oboseala începea să-și facă prezența dar, știa că nu se putea opri. Nu atunci, iși spunea «încă puțin, încă puțin te rog și apoi te vei odihni …».

De câte ori  își mai spusese asta? De multe ori, acum însă era altfel: era despre calea ei, despre ea devenită una cu drumul ei, cu visul ei, EA VIS și magia ce se țesea creând timpuri noi, spații noi, lumi noi …EA NOUĂ.

Se trezea primăvara afară iar înlăuntrul ei se trezea și ea odată cu primăvara!

2017 – la început de primăvară

Cufărul unei femei

aeafee108549758082fcb438ce9dd02f

Te întâlnesc în sfârșit …

Te aștept de atâta vreme și am simțit de prea multe ori cât de tare mi-ai lipsit.

Te privesc uneori cu mare uimire, descopăr mirată frumusețea ta, calmă, caldă și văd cum viața se deschide în fața ta, femeie minunată! Lumea își deschide cu emoție porțile pentru a te onora și a se bucura de energia ta, lumea abia așteaptă să te asculte, căci ce ești contează acum pentru tot acest prezent fizic și subtil, pământul și cerul te întâmpină și petrec pentru că ești …aici.

Pășești pământul cu grație, sub tălpile tale pădurea se trezește, dai viață freamătului cel mai profund și intens și pornești dansul … Este un dans al libertății, al eliberării și unității. Ești lacrimă în rugăciune până în marele înalt, limpezind orizonturi și aducând claritate, claritatea prin care totul se oglindește, se vede și se găsește pe sine … Ești transparența prin care lumea se oglindește.

Feminitatea ta trezește un Yang ce va onora această înâlnire în sacru. Ești pasiunea care topește totul, ești curgerea în care povestea se transformă dar nu se termină nicicând. Împletești în tine dualități și le unești într-un tot măreț, grandios iar apoi ești, rămâi…LINIȘTE.

Fragment din cartea Cufărul unei femei – februarie 2017

 

 

Tu cine ești?

set-your-life-up

Orice om vine pe lume asemenea unei foi albe de hârtie, dar oamenii și împrejurările care îl înconjoară rivalizează care să murdărească mai tare această foaie și să o acopere cu inscripții de tot felul. Educația, lecțiile de morală, lucrurile pe care le știm și le numim cunoaștere intervin – toate sentimentele de datorie, de onoare, de conștiință etc. Și toți proclamă caracterul imuabil și infailibil al metodelor de care ei se servesc pentru a altoi aceste ramuri ale arborelui personalității omului.

Încetul cu încetul, foaia este murdărită, și cu cât este mai murdărită cu pretinse cunoștințe cu atât omul este considerat mai inteligent. Cu cât există mai multe inscripții în locul numit datorie, cu atât posesorul este considerat mai cinstit, și așa se întâmplă cu toate. Și foaia astfel murdărită, văzând că murdăria i se ia drept un merit, începe să o considere prețioasă.

Iată un exemplu a ceea ce noi înțelegem prin numele de om adăugând aici adesea chiar cuvinte de genul talent și geniu. Totuși geniul nostru își va strica ziua dacă nu-și găsește papucii lângă pat când se trezește dimineața …

 

Fragment din scrierile lui G.I. Gurdjieff

Universuri într-o îmbrățișare

cute-couple-hug-black-and-white-wallpaper1

Se pregătea să plece. A câta oară? Nu mai conta, călătoria devenise casa ei  …dar, acum era altfel, simțea că este foarte mult pentru ea acest drum și aceasta o trezea și o înduioșa profund.

Emoțiile se rostogoleau în ea în timp ce privea orașul cum dispărea încet, încet …

Totul se deschidea înainte, lumina soarelui devenise mai intensă, cerul mai aproape iar șoseaua o întâmpina binevoitor; nu a înțeles cum a trecut timpul, unde au fugit kilometrii de drum, cum poate o mașină să zboare, lăsa în urmă câmpii, poduri, localități, oameni, ca pe niște fotografii pe care le atingea cu privirea ei pentru o secundă, o emoție și gata …

Într-un moment anume inima începu să-i bată mai tare și  înțelese că a ajuns. Cum poți oare să fii în fiecare gest ceea ce simți?  Știa că în brațele lui îi va fi mai ușor să potolească în ea curcubeul nebun de emoții, ce-și făcea de cap nestingherit, dar până atunci, nu-i rămânea decât să respire, profund, intens, repetat …

Norocul ei că timpul este conștiincios și își făcu treaba, astfel că o așeză pe neclipite în brațele lui, și se retrase discret … Cumva, într-un mod neștiut de ea ca pământeană, timpul se opri sau dispăru, iar în absența sa lumea arăta altfel.

Pășea prin lume dar o privea din afară, era în afara naturii dar o știa înlăuntrul său, vorbea limba nopții, a frunzelor și a vântului, era atâta viață și întâmplare în ea, universuri ce se deschideau cu fiecare pas, atingere, respirație sau sărut împărțite, luate, date, furate, dorite sau întâmplate …

Cunoscutul îi deveni străin, iar misterul un firesc, o curgere continuă … și nicicând lumea nu i se păru mai frumoasă și mai primitoare.

Păstrează încă cu ea un moment, o imagine, un loc, o emoție, un gust, un zâmbet, o noapte, o poveste, o dimineață, o întâmplare, toate înghesuindu-se să fie parte din această îmbrățișare de necuprins, tălmăcit sau descris.

 

Dedicată lui!

 

VISUL!

1

Viața este întotdeauna așa cum o visezi. Întotdeauna întâlnim ceea ce am visat …

Oamenii subjugați de sărăcie, criminalitate, conflicte nesfârșite, pot fi vindecați numai celulă cu celulă … este o transformare alchimică, ce trebuie realizată în fiecare om, prin răsturnarea credințelor și prin transfuzia de voință și lumină.

Doar o comunitate accesibilă tuturor celor care au un vis, sincer și adevărat de împlinit … adevăratul pașaport pentru admitere fiind să ai un vis și să crezi nebunește în el, cu toată tăria, poate fi răspunsul.

O comunitate bazată pe principii eterne, o comunitate vie și adevărată, care să nu se bazeze pe cărți. În miezul învățăturii ei trebuie să se afle Arta de a visa.

O comunitate care să pregătească oameni hotărâți să-și câștige propria integritate, să se elibereze de durerea, teama și anxietatea pe care fiecare le poartă înăuntrul lor.

Aceasta este ultima speranță a omenirii!

Omul este pregătit acum! Înțelegerea și Iubirea există deja, în fiecare om!

 

Fragment extras din Școala Zeilor – autor Elio D Anna

 

Eu și The World of Wisdom & Spiritual Adventure

Featured Image -- 770

Zâmbesc când mă gândesc la prima mea participare la un seminar al The World of Wisdom & Spiritual Adventure.

Era un amestec de curiozitate și nevoie interioară care mă îndemnau deși, mintea mea căuta motive să mă oprească.

După fiecare seminar sau tabără am înțeles de ce am ales sa fiu prezentă dar, de fiecare dată, în fața unui nou seminar, îndoiala apărea din nou. Deci, înteleg cât de greu este să spui DA sufletului tău și dorințelor lui.

Pentru mine fiecare seminar și tabără au reprezentat un pas mai aproape de cine sunt cu adevărat. M-am bucurat de fiecare cunoaștere nouă, de fiecare experiență, chiar dacă uneori întâlnirea cu mine (cu aspectele pe care nu doream să le vad) nu a fost ușoară.

Pentru ce sunt recunoascătoare:

– posibilitatea să fiu într-un loc sigur și prietenos în care să am curajul să mă deschid și să mă uit la mine cu sinceritate;

– oportunitatea de a descoperi lucruri noi despre mine, lucruri ce m-au uimit și mi-au dat o nouă perspectivă asupra mea și a vieții mele.

– am primit ajutor și suport din partea tuturor (Northern Deer Alexander, prieteni, colegi) în toate momentele dificile când a trebuit să fac față întâlnirii cu rezistența și limitele mele. Am înteles că este foarte important să ai lângă tine în astfel de momente oameni care să te înteleagă. Și m-am simțit norocoasă pentru aceasta.

– șansa de a începe o călătorie adevărată către sinele meu, către resursele mele interioare, să redescopăr vise uitate, îngropate în pesimism și să le dau viață din nou.

– am întâlnit oameni noi, minunați și am înțeles că nu sunt singură pe acest drum, iar acesta este un sentiment extraordinar.

În final, am redescoperit viața și am simțit că pot fi fericită din nou!

Recomand cu toată inima cursurile și taberele susținute de Northern Deer Alexander acelora care nu se mai regăsesc, nu se mai simt împliniți, celor ce au o viață monotonă și lipsită de energie și își doresc o schimbare importantă a realității lor interioare și exterioare , celor ce caută răspunsuri și soluții la nefericirile lor și simt că e timpul să se întoarcă la viață și să descopere frumusețea ei.

Namaste!

Northern Deer Alexander

Șaman, învățător spiritual, vindecător și trainer.

http://www.theworldofwisdom.org/about.html

The World of Wisdom & Spiritual Adventure

http://www.theworldofwisdom.org/