Trădarea Femininului

shutterstock2

Cum a început povestea mea și a ta?

Am fost odată o fetiță, un suflet în această lume …

Am descoperit lumea prin realitatea maicii noaste și am iubit mult și necondiționat dăruirea ei, căci oricum ar fi fost, era perfectă, ne era totul, casă, hrană, mângâiere și protecție. Grijile și fricile ei au devenit subtil și ale noastre, am privit fără înțelegere rațională efortul și sacrificiul ei și am dezvoltat inconștient dorința de a-i ușura viața, de a fi cât mai aproape de ceea ce ar fi putut să îi aducă bucurie, sens și împlinire în rolul său de mamă. Uneori parcă am dorit să-i șoptim că nu este singură, că suntem noi acolo să-i ușurăm asumarea …

Așa ne-am sculptat după chipul și asemănarea ei, am construit-o peste noi, peste esența noastră, pe care am închis-o adânc în noi, ca un sacrificiu ușor de făcut și lesne de înțeles. Tot astfel am ajuns să devenim paradoxul: sunt tot ceea ce am văzut că o doboară pe mama, tot ce am spus că nu voi fi sau nu voi face vreodată cu mine și viața mea.

S-a construit astfel un feminin străin de noi și în consecință o respingere tacită, ascunsă și grea. Efectele unei astfel de realități au generat în mod firesc o orientare către singurul spațiu care ne mai putea salva: masculinul. Încă mai umblăm în căutarea masculinului care să ne trezească la viață feminitatea, să ne redea tot ce am pierdut prin pierderea ei: protecție, mângâiere, iubire, stare de creativitate și completitudine.

Ușor, ușor am acceptat și consolidat această trădare a femininului esențial, fără să înțelegem că toate aspectele asimilate ca feminin ce nu ne reprezentau, nu sunt femininul nostru firesc, natural, ci un feminin la fel de străin purtat în aceeași măsură și de mamele noastre.

Când sufletul îți va transmite semne despre necesitatea unei schimbări în viața ta ca fiică, femeie, mama, să știi că, aspectul tău feminin încearcă să-ți vorbească despre o reconectare. Urmând această chemare, îți acorzi șansă imensă de a începe călătoria spre inima ta, spre esența a ceea ce ești și ai fost dintotdeauna, un spațiu al susținerii, protecției, mângâierii, vindecării și iubirii însăși.

Atunci, în deplinătatea a ceea ce ești vei fi vindecat deja tot ceea ce te-a oprit pe tine, pe mama ta, pe femeile din neamul tău și din toate timpurile să fie complete, libere, fericite.

Astfel, te vei întâlni pe tine așa cum poate nu te-ai mai știut vreodată, și prin aceasta îți spun că acest necunoscut este de fapt din totdeauna un știut, un familiar, și pe cât te poate speria la începutul călătoriei pe atât te va atrage și îți va vorbi pe parcursul ei … căci în final te vei întoarce la ceea ce ai uitat pentru un timp că ai fost și ești: o fetiță, un suflet care iubește mult și necondiționat, o radianță continuă ce se intensifică pe măsură ce se manifestă, fără nevoia de a-și mai condiționa strălucirea de ceva sau cineva.

Te vei experimenta și te vei bucura de realitatea esenței tale primordiale, într-un mod conștient, nelimitat, vei gusta cu mult curaj din prea plinul lui a fi!

Mulțumesc!

Cu multă iubire,

Alice❤️

Pentru mai multe informații rămâi conectat/ă la blog, poți accesa pagina de Facebook Universe of Alice sau îmi poți scrie la: alinacorneliamihail@gmail.com.

Info evenimente următoare:

Academia de Feminitate, Constanța, 23 Martie 2019

https://universeofalice.com/category/the-power-of-femininity/academia-de-feminitate/

 

 

 

 

 

 

Eveniment Constanța – Miracolul de a fi Femeie!

eveniment Constanta feminitate
Călătoria spre inima unei femei continuă …
În început vioi de primăvară, chemarea regăsirii esenței noastre ajunge și cuprinde Constanța!
 
Vă invit dragi femei din Constanța să împărtășim un spațiu al vindecării și regăsirii noastre ca femei.
Călătoria spre inima unei femei este o cale de o frumusețe nebănuită, plină de darurile vindecării, reîmprospătare a sufletului.
Restabilește legătura cu natura noastră profundă, dătătoare de viață, fericire, completitudine și pace. Dintr-o astfel de stare devenim ușor creatoarele propriilor realități și cele ce manifestă și își împlinesc aspirațiile și visele cele mai îndrăznețe!
 
Efectele unei astfel de munci, cu noi înșine, deschide o nouă viziune, una vindecată, asupra relațiilor noastre cu noi, cu partenerii noștri, cu copiii noștri, cu cei din jur și lumea întreagă în general.
 
Vă aștept cu multă dragoste să împărtășim și să ne bucurăm de acest spațiu!
Alice❤️
Co-fondator și Instructor World of Wisdom & Spiritual Adventure & WOW Academy
Spiritual life coach
alinacorneliamihail@gmail.com
(0040) 726460166
 
PROGRAM
 
10:00 – 14:00:
– deschidere, pătrundere în lumea noastră interioară și reconectare la nivelele subtile ale sufletului; exerciții de respirație și tehnici de meditație;
– reconectare și reactivarea a energiei copilului interior, vindecarea relațiilor din copilăria timpurie; practica reviziei vieții;
– activarea energiei vitale, întărirea câmpului vital; exerciții psiho-energetice, dans.
 
Pauză de Prânz – 1 oră
 
15:00 – 18:00:
– deschiderea spațiului inimii; tehnici individuale și de grup;
– Arta tarotului – conectare la Sinele nostru Înalt;
– Integrarea Sinelui nostru Înalt; practică creativă individuală sau de grup;
– Cercul Unității; practica unității și recunoștinței.
 
Pe parcursul derulării workshop-ului vor exista pauze mici de 10/15 minute.
Vă așteptăm cu multă deschidere și bucurie!
 
 
PARTICIPARE și ÎNREGISTRARE
 
Anunță intenția ta de participare la:
Angela Chiriță
Organizator și membru WOW Academy
(0040) 721 596 180
mati_dara@yahoo.com
sau trimite un e-mail la: wow.academiadefeminitate@gmail.com
 
Când? 23 Martie 2019, începând cu ora 10:00 am.
Unde: Constanța, adresa locației va fi comunicata ulterior înscrieri!
 
CONTRIBUȚIE participare – 135 lei
 
Achită avansul până la data de 11 Martie 2019 și asigură-ți participarea doar cu 110 lei.
Vino însoțită de prietene care s-ar putea bucura de beneficiile acestui workshop și beneficiați în grup de reducere.
grup de 3 – cost împreună 300 lei.
Te așteptăm cu drag,
Să ne vedem/revedem bucuroase!
 
Suntem WORLD OF WISDOM & SPIRITUAL ADVENTURE
 

Academia de Feminitate

 

Academia de Feminitate reprezintă un spațiu dedicat energiei feminine esențiale, creat prin reactivarea și împărtășirea cunoașterii străvechi privind feminitatea cât și manifestarea concretă a aspectelor sale: pasiune, vindecare, creativitate, iubire, sacru.

Din acest spațiu se nasc și se materializează workshop-uri, întâlniri spontane, creative, între femei, grupuri de suport, cursuri on-line, conferințe, proiecte ce vizează vindecarea aspectului feminin și reîmputernicirea sa.

Vă așteptăm cu multă căldură și deschidere, dragi femei, să împărtășim acest spațiu!

Mulțumesc!

Pentru mai multe informații rămâi conectat/ă la blog, http://www.universeofalice.com, poți accesa pagina de Facebook Universe of Alice sau îmi poți scrie la: wow.academiadefeminitate@gmail.com sau alinacorneliamihail@gmail.com

Din iubire,

Alice❤️

Un proiect World of Wisdom & Spiritual Adventure

http://www.theworldofwisdom.com

Gustul liber al Vieții

suv traveling on road near flatiron building
Fotografie de Helena Lopes pe Pexels.com

Într-un anumit moment, vine timpul să vă depășiți condiția, starea și obișnuințele!

Trebuie să ajungeți să deveniți epuizați de atâta dependență de suferință generată de aceeași poveste obositoare pe care ați repetat-o ani de zile.

Trebuie să încetați să învinovățiți provocările celorlalți sau circumstanțele de viață. Provocările voastre există pentru a vă ajuta să creșteți, nu pentru a vă menține jos. Sunteți doar o victimă a propriilor voastre limitări mentale.

Odată ce recunoașteți provocările, este bine să procesați emoțional furia, tristețea și teama.

Vine un moment, în care, persistând în mila de sine și îndreptându-vă degetul doar spre exterior, vă veți accentua durerea  prin neglijarea responsabilității proprii.

Oamenii spun „aveți încredere în sentimentele voastre” și „mergeți cu fluxul”, dar acest lucru nu este întotdeauna un sfat bun. I-ați spune unui persoane dependente de alcool să „aibă încredere în sentimentele lui” atunci când are impulsul să bea și să-și bată soția? Desigur că nu. Trebuie să acceptații că sunteți dependenți de minciuna, imaginându-vă că puteți vedea clar realitatea și că aveți încredere în propria dumneavoastră gândire 100%.

În funcție de cât de repede doriți să vă transformați viața, este posibil să vă supuneți unui training de maturitate spirituală . Uneori dragostea de sine este o lovitură rapidă, ce te împinge înainte. Este posibil să aveți nevoie să postați motto-uri pe pereții dumneavoastră. Este posibil să fie necesar să setați alarma la 7 am în fiecare zi, cu un program de priorități pe care trebuie să-l realizați. Este posibil să trebuiască să recrutați ajutorul unui prieten sau a unui life coach. Este posibil să trebuiască să vă vindeți toate lucrurile și să vă schimbați viața în întregime pentru că aveți prea multe elemente de distragere a atenției în jurul dumneavoastră.

Să nu vă fie teamă să vă „reaprindeți” viața. Alegeți să trăiți intens și să faceți câteva „greșeli” decât să vă trăiți viața într-un ritm lent, în strălucirea jalnică a apatiei și regretului.

Mulțumesc!

Pentru mai multe informații rămâi conectat/ă la blog, poți accesa pagina de Facebook Universe of Alice sau îmi poți scrie la: alinacorneliamihail@gmail.com.

By Alice❤️

Inspirație Humberto Braga

Femeia și Luna, o relație sacră și unică

full-moon-woman-in-white-e1473784318275

Luna este lumina primordială a cerului pe timpul nopții, lumină ce strălucește peste întinderi în nopțile cu lună plină și se retrage din nou la misterul întunericului complet la luna nouă. Această enigmă veche a apariției, creșterii și dispariției constante, este un simbol vizibil al vieții, al morții și apoi al renașterii odată cu apariția lunii noi. Popoarele vechi au măsurat timpul după ciclul obișnuit al lunii, mai degrabă decât după ciclul soarelui. Chiar și solstițiile și echinocțiile au fost sărbătorite inițial după cea mai apropiată lună plină sau nouă.

Pentru aceia dintre noi care locuiesc în orașe mari, este greu să ne imaginăm că luna a fost odată sursa principală de lumină după apusul soarelui. Înainte de energie electrică și alte miracole moderne, oamenii din timpurile străvechi au urmat aceste indicii ale luminării, pregătindu-și recoltele sub lumina sa completă și îmbrățișând perioada de germinație, în timp ce se mișca prin faze de scădere.

Atunci, menstruația nu a fost privită ca un neplăcut, ci o emblemă a tinereții și a fertilității. Când s-a descoperit că ciclurile femeilor le reflectau pe cele ale Lunii, ele au fost venerate pentru această legătură divină. Au fost reprezentate ca zeițe ale Lunii și s-au închinat lor ca mame divine, protectori și văzători. Egiptenii și taoiștii au crezut că sângele menstrual ar putea crește puterea spirituală și au ritualizat acest lucru prin consumul său cu vin roșu. Grecii antici foloseau sângele menstrual pentru a fertiliza culturile și pentru a simboliza creșterea în timpul festivalurilor de primăvară. Femeile au fost considerate mai intuitive în timpul menstruației și au fost căutate pentru înțelepciune și îndrumare.

Toate acestea se întâmplau înainte ca patriarhatul să considere luna un simbol al fricii și să învețe femeile să se rușineze de ciclurile lor lunare. Cei de la putere au recunoscut că, pentru a subordona femeile noii ordini, trebuie, mai întâi să le întrerupă legătura cu sursa. Ei au promovat credința că femeile erau necurate și le-au alienat de societate. Femeilor nu li s-a permis să facă sex, să pregătească mâncare sau chiar să intre în biserici în timp ce sângerau.

Cuvintele precum „isterie” și „slăbiciune” reflectă această schimbare de gândire. Cel dintâi provine din latinul hystericus, adică „a uterului”. Această nebunie specifică femeii a fost considerată a fi provocată de o disfuncție a uterului și este motivul pentru care încă ne referim la eliminarea organelor reproductive ale femeilor ca la histerectomie. Menstruația a fost definită ca un episod lunar de nebunie, adus de fazele lunii. Acestea sunt doar două exemple care demonstrează modul în care femeile au fost învățate sistematic să devalorizeze propria lor intuiție, amintiți-vă de câte ori nu te-ai auzit spunând: „Nu sunt sigură dacă mă simt într-adevăr așa sau dacă e doar pentru că sunt în aceea perioadă a lunii”.

Când încercăm să vindecăm această deconectare, realizăm o mai mare sincronizare cu trupurile noastre și devine evident că ciclurile menstruale ale femeilor nu reflectă doar pe cele ale lunii, ci ale zilei, anotimpurilor și ale vieții însăși.

Continuă lectura „Femeia și Luna, o relație sacră și unică”

Vindecarea traumei

shutterstock_6

Știai că de fiecare dată când vorbești despre o rană sau o traumă nevindecată, o reactivezi în corpurile tale emoționale, spirituale și fizice? Pe măsură ce vorbești sau chiar te gândești la o problemă veche, o trăiești ca în cazul în care se întâmplă chiar acum. Din moment ce mintea ta subconștientă nu cunoaște diferența dintre experiența actuală și memoria trecută, pentru toate intențiile și scopurile, trauma sau experiența negativă se întâmplă acum.

Când reactivezi amintiri dureroase vechi, gândurile, cuvintele și emoțiile tale. creează o energie karmică negativă pe care o proiectezi în mod necunoscut în viitorul tău. Această energie karmică se manifestă în experiențe mai dureroase, similare cu problema inițială. Cu alte cuvinte, atunci când problemele apar fără a fi rezolvate, se dezvoltă o buclă sau un model karmic.

De fiecare dată când acest model karmic se manifestă în situații de viață reală, re-experimentezi rana inițială și rănile actuale simultan. Când se întâmplă acest lucru, este o șansă puternică de a vindeca rana trecută prin vindecarea celei actuale.

Din nefericire, atunci când o problemă este reactivată, în loc să o folosim ca o oportunitate de vindecare, mulți dintre noi răspund prin fuga sau inhibarea rănilor folosind alimente, tutun, alcool, internet, Facebook, TV și o lungă listă de alte distrageri.

Problemele netratate sunt stocate în organism până când le eliberăm. Organismul este ca un depozit pentru rănile emoționale, dar are nevoie de curățare, mai ales dacă problemele sunt acumulate pentru perioade lungi de timp. Stocarea rănilor în organism în cele din urmă slăbește corpul și generează boala, provocând în final depresie, oboseală, stres și creșterea în greutate. Vestea bună este că organismul este gata să elibereze aceste traume, în momentul în care ești pregătit/ă.

Atunci când o problemă nerezolvată este reactivată, nu o mai reprima – găsește-ți timp pentru a te vindeca în cele din urmă. Aceasta înseamnă crearea unui spațiu intenționat pentru a putea să-ți simți emoțiile și pentru a permite ca problema să fie procesată până la vindecare. Odată ce îți permiți să  simțiți pe deplin aceste emoții pentru prima dată, fără rezistență, vei descoperi în mod natural ce cale de vindecare este potrivită pentru tine.

Rănile sunt menite să fie vindecate! Nu-ți petrece viața purtând (cărând) problemele și suferințele din trecut. Deschide-te înspre tine și permite vindecării să se întâmple!

Mulțumesc!

Pentru mai multe informații rămâi conectat/ă la blog, poți accesa pagina de Facebook Universe of Alice sau îmi poți scrie la: alinacorneliamihail@gmail.com

Din iubire,

Alice❤️

Lumea prin ochii lui Alice

Alice

Întotdeauna ai vrut să fii altfel!

Da, întotdeauna am fost altfel, am știut cumva că acest lucru este posibil. Sigur, am plătit grav pentru îndrăzneala mea, însă doar atunci când am purtat acest Adevăr cu jenă, frică, șchiopătând împărțită între lume și El …

Când m-am hotărât în sfârșit să fiu bravă, suficient cât să mi-L asum, să îl port la vedere și nu pe dedesubt, El m-a îmbrățișat atât de tare și dulce, de m-am topit în El încet, încet. Am slăbit lupta, am cedat frâiele, m-am predat …

Acum deschid ochii …văd altfel! Îl găsesc peste tot, ascuns adânc în orice suflet, în floare … pâine, vânt … privirea unui câine, în dor, în casă, în noapte, la fereastră, în mine, în tine, în umbre, în vitrine, pe străzi, în lume, oriunde El mă poartă și prin toate mi-se-arată …

Aici, în această lume perspectivă, sunt ALTFEL, dar totul este ALTFEL, și eu sunt la fel cu el. Aici sunt la fel, la fel cu altfel și în sfârșit mi-e bine!


Întotdeauna ai vrut să fii altfel! DA, altfel, la fel ca și acest Adevăr care este peste tot și niciunde, dar în toți și în toate …

Întotdeauna te-ai gândit doar la tine! DA, totdeauna m-am gândit doar la mine, dar în acest fel în care sunt la fel ca tine, la fel ca tot și toate …

De ce nu poți fi și tu ca toți ceilalți? Pentru ca sunt la fel ca toți ceilalți, atunci când ei vor putea vedea aceasta …


Trezirea este un proces conștient de recunoaștere a separării și individualizării în primă fază, și de întoarcere la unitate în final.

Ne dorim și avem nevoie să ne evidențiem, să ne individualizăm până când ajungem să ne vedem izolați complet, conștienți sau nu, de gustul din ce în ce mai amar al însingurării … iar când vom fi ajuns suficient de singuri și goi în „măreția” noastră, măcinați de suferință, de boală sufletească și trupească, mult prea obosiți să ne demonstrăm suficiența de sine, vom lăsa garda jos, vom topi în lacrimi zidurile de protecție din jurul nostru și vom începe lucrarea iubirii și unității!

Din iubire,

Alice❤️

Ajungi să fii ceea ce ți-e frică să pierzi!

depresyon

Mi-a fost frică să vă pierd, pe rând sau pe toți odată.

Mi-a fost frică că nu voi mai avea cu cine să mă joc, să mă împărtășesc, să fac schimb de stări și lucruri, pentru că da, mă gândeam că nicicând singură nu voi putea ajunge să le cunosc și împărtășesc pe toate, iar voi pentru mine însemnați cumva, șansa la diversitate, șansa la împărtășirea aceea sacră a sufletelor și a darurilor lor.

Mi-a fost o frică cumplită că fără oameni, viața este imposibilă, că mai devreme sau mai târziu sensul ei moare și ca fără sens sufletul cade iremediabil în întuneric. Că, singur ești mic, nesigur, insuficient. Că lumea te crește și te scade după cât ești al lumii și de partea ei.

Așa am început să fiu mai puțin eu și mai mult voi … deloc eu, ci voi. Am renunțat la luxul de a fi cine sunt și am excelat în a fi și eu cu lumea …

Când și cum a început frica să mă convingă de toate acestea este o altă poveste, ce este valoros cu adevărat în acest prezent este că mă trezesc … că astăzi accept să vă pierd pe toți, pe rând sau pe toți odată, că sunt dornică și hotărâtă să redescopăr cu orice preț ce am pierdut în tot acest deal cu frica: pe mine.

Când vezi lumea exterioară ca pe ceva real, ești pierdut!

Să fie acesta momentul de zero, când las vălul lumii să cadă, când pentru o clipă lumea își pierde puterea în a te sprijini, lăuda, admira, hrăni arbitrar și condiționat, condiționa și subjuga subtil. Mă întorc la singurul Adevăr: Sunt!

Am legat iubirea de lume și lumea m-a învățat că iubirea nu este un atribut al său ci o forță dincolo de ea!

Vă aștept să explorăm și mai adânc tainele ei pe 11 Noiembrie 2018 ora 11:00. Detalii privind evenimentul aici: https://www.facebook.com/events/325336078304943/

 

Din iubire Alice❤️

 

 

Cu un sărut mai aproape de moarte

man sitting on dock
Fotografie de Martin Pu00e9chy pe Pexels.com

Când eram mic, nu suportam ticăitul ceasurilor. Și asta nu pentru că sufeream cu nervii sau de insomnie, ci pentru că ceasul îmi amintea de existența timpului. Fiecare tic-tac era pentru mine ca o bătaie în porțile morții. Când mă culcam în pat și în întuneric se mai vedea doar conturul albicios al ferestrei, ticăitul ceasului se asemăna cu zgomotul roților unui tren care ma duce spre moarte.

Era atât de scurt un ticăit, dar era destul ca să mă cufunde într-o tristețe doborâtoare, într-o tristețe din care nu credeam că voi ieși vreodată. Era îngrozitor să știu că eu nu voi mai putea întoarce timpul vieții nici măcar cu un singur ticăit. Mă sfâșiam să simt cum dispare în neființă pentru totdeauna și irecuperabil sunetul acela monoton și trist.

Acest sentiment îl trăiam mai ales seara, la culcare. Dar adevărata tristețe și singurătate mă copleșeau în casele străine, chiar și la bunica, unde mă adormea un ceas mare sovietic. Atunci mă gândeam ce deprimant ar fi să aud astfel de ceasuri toată ziua, dar totodată îmi dădeam seama că ele ticăie oricum, chiar și atunci când eu nu le aud.

Orice aș fi făcut și oriunde m-aș fi dus, timpul trecea.

Sigurul rost pe care îl mai vedeam era să urmăresc cât mai atent trecerea timpului, să o înregistrez, să o explic. A fost cea mai dureroasă ocupație din viața mea, dar n-a fost fără rost.

Am început să văd trecerea timpului în orice: în frunzele care cad sau doar se mișcă, în orice schimbare, în orice cuvânt sau gest care erau înghițite imediat de trecut ca de un stol de piranii. Eu însumi rămâneam nemișcat și neputincios în fața trecutului care mă înghițea încetul cu încetul.

Trecerea timpului se poate masura cu orice. O măsuram cu hainele din care creșteam, cu oamenii care mureau sau se căsătoreau. Nimic nu oprește trecerea timpului. Și cei îndrăgostiți pot spune: iată, suntem cu o atingere mai aproape de moarte, suntem cu o îmbrățișare, cu un sărut mai aproape de moarte.

Suntem întotdeauna mai aproape. De multe ori mă surprind asupra aceluiași gând în timpul liturghiei, când preoții și diaconii își dau sărutul iertării și al dragostei înainte de a se împărtăși. Atunci ei se cuprind și, sărutându-se pe umăr zic: „Hristos în mijlocul nostru”, iar celălalt răspunde: ” Este și va fi”.

Ce minunat! Atunci sunt cu adevărat cu un sărut mai aproape de moarte, dar și mai aproape de Viață. Pentru un singur lucru mă rog atunci: ca sărutul acesta să mă apropie anume de Viață și nu de moarte.

Fragment din cartea Între Freud și Hristos a minunatului părinte Savatie Baștovoi

Mulțumiri!

Cu dragoste,

Alice ❤